Acasă / Home Ştiri /
News
Editorial Arhivă Contact Cărţi noi Bookfest Interviuri Gaudeamus Interviuri



Revista Presei de Carte
Politically incorrect
Scenarii pentru o Românie posibilă

Autor: Vasile Sebastian Dâncu

Politically incorrect
Scenarii pentru o Românie posibilă
Autor: Vasile Sebastian Dâncu





Politically incorrect
Scenarii pentru o Românie posibilă

Interviu cu Vice-Premierul Vasile Sebastian Dâncu
realizat de Virgiliu Hodorogea



Virgiliu Hodorogea: Domnule Vasile Dâncu, la Bookfest (2017), de această dată aţi venit cu volumul “Politically incorrect: scenarii pentru o Românie posibilă”, care a beneficiat de o triplă prezentare în afară de prezentarea dumneavoastră de la lansare, a mai fost o prezentare ezoterică am putea spune a profesorului Constantin Dulcan şi aţi avut la lansare şi o scurtă prezentare realizată de Ministrul Culturii, domnul Ionuţ Vulpescu. Am să vă rog în interviul acesta să faceţi o legătură cu o carte mai veche a dumneavoastră, din anul 2010 - “Patrie de unică folosinţă”, la a cărei lansare am fost prezent şi la care, de asemenea, aţi dezbătut despre o societate românească cu o politică parcă străbătută de frică, spuneaţi atunci, exact cum erau Voievozii Români când venea acel Harap la Bucureşti.
Am să vă rog să începeţi de la acea carte din 2010 şi să faceţi o trecere către actuala politică pe care o priviţi cu ochi deosebit de aspru în lucrarea dumneavoastră.
Vasile Sebastian Dâncu:
Eu nu m-am schimbat, am teme de continuitate în ceea ce scriu, scriu despre societatea noastră, scriu dintr-o perspectivă critică, aşa cum spuneam şi în subtitlul de la o carte, acestea sunt în viziunea mea analizele sociologiei critică, analizez şi în acestă carte în continuitate a ceea ce am vorbit acolo, mutaţiile psiho-mentale, să spunem, ale societăţii noastre. Faptul că este o societate unde singularismul, individualismul atinge nişte cote care face ca să trăim o societate desocializată.
Individul nu mai respectă contractele sociale, individul nu mai respectă legatura cu ceilalţi, datoria faţă de ceilalţi, încercăm să devenim din ce în ce mai autişti. Acest lucru se vede. În societatea noastră, nu putem crea reţele de solidaritate, nu putem să creăm o operă comună.
Analizez în această carte faptul că trăim un conflict continuu în care intelectualitatea nu găseşte minime resurse pentru a discuta, a accepta, măcar regulile minime ale jocului politic. Bătălia este totală. Jocul politic este mereu dus până la extrem.


Virgiliu Hodorogea: Pe viaţă şi pe moarte, am putea spune...
Vasile Sebastian Dâncu:
Pe viaţă şi pe puşcărie în ultima vreme! Deci, este foarte periculoasă această tendinţă de autism a societăţii noastre.
Încerc în această lucrare să dau şi câteva soluţii, să lansez câteva idei care se pare că sunt importante pentru viaţa politică, o resetare a întregului mod de a face politică, a ne referi în primul rând la ţinte umane, a căuta să facem proiecte care să fie la nivelul oamenilor şi cu efecte directe asupra oamenilor, nu cu efecte numai la nivel macrosocial, pentru că acestea nu duc la rezultate.
Caut să creăm împreună reţele, reţele de solidaritate, reţele de supravieţuire. Caut să găsim modalităţi prin care să ne imaginăm viitorul. Societatea noastră este marcată din acest punct de vedere.
Noi nu reuşim să construim scenarii pentru un viitor al României, pentru un viitor previzibil şi un viitor pragmatic al României. La aniversarea de 100 de ani nu reuşim să ne adunăm nici măcar să facem o sărbătoare, o ceremonie pentru România.
Deci, aceste lucruri sunt prezente în cartea mea. Este şi un program politic, dar este în acelaşi timp un manifest împotriva vorbirii despre nimic, a filozofiei nimicului. În tot timpul la televiziune, pe marile ecrane, în zona publică se vorbeşte despre nonteme, pe când marile teme nu se discută. Nu se discută ce ar trebui să facem pentru proiectul nostru de educaţie, ce ar trebui să facem pentru proiectul nostru pentru sănătate, pentru dezvoltarea infrastructurii din România.
În schimb căutăm vinovaţi şi vorbim tot timpul despre vinovaţi. În loc să mergem la o continuă învinovăţire, la o continuă culpabilizare a tuturor, mai bine am începe să gândim viitorul acestei ţări. Eu militez aici pentru a-mi bloca toate discuţiile la nivelul la care sunt şi a reseta întreaga politică românească pentru viitor.


Virgiliu Hodorogea:
Domnule profesor doar două întrebări şi două rugăminţi în acelaşi timp am pentru dumneavoastră. Credeţi că o posibilă aşezare nu neapărat pe tabere care să se lupte a celor două partide politice care sunt acum, PSD-ul sau toate denumirile care au fost de-a lungul timpului şi să zicem coaliţia de dreapta care nu înţelegem acum unde se va forma ea, în jurul cărui partid, dar se va forma până la urmă. Credeţi că până la urmă un model posibil de gentlemen's agreement cum este în Parlamentul Britanic, unde cele două tabere stau faţă în faţă în Parlament, uitându-se unii la alţii tot timpul şi colaborând în cele din urmă.
Credeţi că pe de-o parte un astfel de model să zicem britanic, dar nu mă refer neapărat la viaţa engleză, ci la forma de politică de respect, la aceasta mă refer şi a doua problemă, dacă nu credeţi că pentru anul viitor, anul 2018, aniversarea celor 100 de ani, ar trebui să se insiste şi asupra manualelor de istorie care sunt lăsate undeva la nivelul prezenţei doamnei Andreea Esca.

Vasile Sebastian Dâncu:
Sigur că este o problemă foarte complexă aici. Într-adevăr ar trebui să gasim mecanisme de consens. Căutăm de 25 de ani dar nimeni nu a vrut să facă consens cu adevărat. A în carte un text foarte lung despre căutarea consensului şi faptul că nu l-am găsit până în acest moment, nu am reuşit să găsim nicio formă de consens. Cred că va trebui să găsim formule noi, poate chiar modele noi din zona britanică, dar în primul rând ar trebui ca cele două partide să construiască şi în jurul lor să se construiască un proiect de ţară. Este un singur lucru foarte simplu. Haideţi să vedem care sunt priorităţile României pentru următoarea sută de ani. Le punem pe hârtie şi după aceea fiecare îşi pune în lumină lucrurile de detaliu pe care le consideră necesare.
Dar mai întâi să convenim asupra priorităţilor.
Aceste priorităţi să nu le mai schimbăm indiferent cine vine la guvernare. Acesta este primul lucru şi este un lucru foarte important.
Apoi ar trebui să încercăm să schimbăm generaţia politică pentru că generaţiile de acum din politică cred că sunt pline de ură, sunt pline de rezidurile acestea ale conflictului permanent şi ar trebui ca o nouă generaţie mult mai relaxată, care poate colabora, care poate interacţiona şi în al treilea rând ar trebui ca fiecare din cele două forţe să îşi construiască, să îşi aproprie intelectuali care să medieze legătura între partide.
Eu cred că intelectualii au mai mare potenţial de a se înţelege, au cultura ca limbă comună şi atunci din interiorul intelectualilor, din stânga şi din dreapta, s-ar putea ajunge cred la ceea ce ar fi idealul acesta, o lucrare împreună să spunem pentru un minim consens.


Virgiliu Hodorogea:
Despre un manual de istorie care să fie la nivelul evenimentelor celor 100 de ani de la Unire?
Vasile Sebastian Dâncu:
Un manual de istorie ar fi necesar şi toate manualele de istorie ar trebui resetate după părerea mea şi multe din alte tipuri de manuale, cele de literatură şi altele pentru că istoria istoria de astăzi nu mai este istoria bătăliilor şi nu mai este istoria politicii.
Istoria este şi istoria economică, este şi istoria culturii noastre.
Ar trebui ca într-un manual, la 100 de ani de istorie a României, să avem capitole foarte importante despre cultură, despre ce s-a întâmplat în educaţia noastră. Eu garantez că nici profesorii nu ştiu cine a fost Spiru Haret şi ce a făcut pentru învăţământul din România într-un moment în care nici Europa nu avea un sistem atât de coerent de dezvoltare şi un proiect atât de frumos de dezvoltare a învăţământului într-o ţară care era o ţară plină de analfabeţi şi o ţară agrară.
Deci, avem nevoie ca să avem în istoria pe care o facem o oglindă mult mai completă a societăţii pentru că este nevoie pentru identitatea oamenilor.
Copiii, tinerii au nevoie pentru ca să se nască ca români, să renască în şcoală, acolo li se naşte identitatea. Au nevoie să fie mândri, au nevoie să găseasc elemente despre locul nostru în Univers. Cum ar fi fost lumea fără România? Asta este întrebarea pe care ţi-o pui când faci un manual de istorie. Şi atunci zici ce a adus România lumii? Şi o să găsim o grămadă de lucruri.


Virgiliu Hodorogea:
Ar trebui să începem poate şi cu Poenaru, cu ceea ce scriem toţi astăzi, un stilou?
Vasile Sebastian Dâncu:
Este un lucru simplu, dar nici asta nu ştiu copiii. Vorbim mai degrabă despre Brâncuşi, despre Eliade, despre marii noştri creatori, mişcarea dadaistă, cei care au mers spre descoperiri, inginerii de geniu, Henri Cuandă, dar avem mult mai multe personalităţi şi priorităţi de evidenţiat. Nu doar cele spectaculoase.
Sunt şi lucruri simple pe care le-am făcut când alţii nu le făceau. Să le arătăm cum s-a născut România modernă, nu numai prin miturile ori a regalităţii, ori a boierimii autohtone, ori a marilor iluminaţi. Nu.
Trebuie să încercăm să construim o istorie civilă pentru România, una care să o poată înţelege oamenii simpli, şi să se proiecteze în ea, să se regăsescă în ea. Acesta este un lucru care este fundamental necesar.










Virgiliu Hodorogea:
Vă mărturisesc că acum, la final, că la această întrebare, la această temă l-am rugat să reflecteze şi pe domnul ministru al culturii, domnul Ionuţ Vulpescu, iar acesta a spus că va încerca şi dânsul să aibă un dialog cu cei care se ocupă practic acolo, la Ministerul Învăţământului, de proiectarea manualelor şi de aprobarea lor şi, de asemenea, şi poate mâine vom avea o părere şi a domnului Răzvan Teodorescu, la o altă prezentare de carte a dânsului care vizează oarecum societatea Românească, elitele româneşti, dar la nivelul universal.
Vă mulţumesc foarte mult şi vă rog dacă mai doriţi să ne spuneţi ceva legat de prezentarea dumneavoastră de astăzi.

Vasile Sebastian Dâncu:
Sunt bucuros că au venit foarte mulţi oameni din politică, au venit foarte mulţi jurnalişti, foarte mulţi intelectuali, inclusiv Ministrul Culturii, un tânăr remarcabil, un Ministru al Culturii cum rar se poate lăuda vreo ţară, să-l respectăm destul faţă de cât poate şi faţă de deschiderea fantastică pe care o are. Sper să nu-l încurcăm mai mult, noi ceilalţi. Dacă va fi ajutat ar putea să ducă foarte multe dintre aceste obiective despre care vorbeam mai departe în domeniul culturii.

Virgiliu Hodorogea:
Vă mulţumesc foarte mult pentru interviu.
Vasile Sebastian Dâncu:
Mulţumesc şi eu.




Link: Lansarea volumului
TRIBURILE la Bookfest 2015