Editorial
(mai 2015)

Anul electoral 2014 a generat o Propagandă/Informare pentru cetăţenii români de pretutindeni la un nivel fără precedent în istoria României. Astfel, pentru prima dată în istoria post-decembristă alături de presa scrisă, cărţi, radiouri, televiziuni - unele chiar dedicate 100% unor cauze, a intrat în competiţie INTERNETUL prin ramura sa “de măslini”- FACEBOOK-ul.
Conform părerilor unanim exprimate de jurnalişti dar şi de către specialiştii în comunicare, anul trecut am avut parte şi de cea mai “colorată/murdară” promovare din ultimii 25 de ani, fapt care a dus şi la o participare mai scăzută a votanţilor în primul tur al alegerilor.

Turul doi a însemnat însă din nou, după patru ani, scoaterea din mânecă a “Asului Norocos” cu numele de cod “Votanţii din Străinătate”.
Dacă acum patru ani am avut de-a face cu “Votanţii de tip Speedy Gonzales” care generau recorduri de mii de voturi/oră în doar câteva cabine de vot, acum, la patru ani distanţă, manevra în mod clar nu mai putea fi pusă în practică similar, pentru că ştim cu toţii - ulciorul nu merge de multe ori la apă, motiv pentru care s-a pus în practică o nouă “Surpriză Combinată” care a oscilat între propaganda cu: “Oropsiţii Votanţi din Străinătate” vs. “Plânsul Caragialesc actualizat 2004” al tuturor partidelor “decimate de microbul dragostei faţă de democraţia şi bogăţiile din ţărişoara lor”.
Punerea în scenă a “Promovării Plânsului Electoral 2014” pentru democraţia şi bogăţiile ţărişoarei nu s-a mai făcut la Televiziuni ci pe INTERNET în special pe Facebook.

Deşi s-au înfiinţat noi televiziuni declarate neutre, dar nu chiar...., iar unele ziare au devenit chiar studiouri de ştiri comentate on-line, surpriza a venit totuşi din on-line, prin FACEBOOK-ul lui Mark Zuckerberg, care - SURPRIZĂ - poate fi controlat “doar” de cei care îl administrează - adică 100% din afara României.


ŞAH şi MAT - dar a meritat oare această deconspirare tehnologică - a meritat oare o asemenea “demonstraţie de Forţă a Tehnologiei On-line de INFORMARE” tocmai pentru România?
Sau momentul conjuncturii geo-strategice din jurul României anului 2014, un adevărat “Triunghi al Bermudelor - Ucraina/Ungaria/Grecia”
a fost şi este adevărata miză a menţinerii României ca factor de stabilitate?

În paralel, Grecia a furnizat după 3300 de ani
SURPRIZA anihilării temporare a TROIANULUI Financiar EURO.
Practic a lăsat “Banca Central Europeană/Germania în principal” să pătrundă cu Troianul Financiar al Împrumuturilor Ieftine în Grecia, iar acum încearcă/ameninţă cu ieşirea din Zona Euro sau cere reactualizarea şi echivalarea datoriei către UE/Germania cu daunele din Al Doilea Război Mondial.
Se pare că U.E. a uitat, cel puţin pentru moment, cine a inventat TROIANUL acum 3300 de ani!
Este ca şi cum ai încerca să-l învingi pe “Mark Zuckerberg” în alegeri făcându-ţi reclamă pe Facebook-ul lui.
Sau poate U.E. deţine şi ea o Tehnologie FINANCIARĂ Antică FENICIANĂ şi secretă faţă de Grecia, moştenită/achiziţionată poate tocmai de la urmaşii Fenicienilor Mondiali Internaţionali?

Se anunţă astfel un duel de Oscar la nivel U.E. + G8 între “cultura financiară greacă” şi “cultura financiară feniciană”.
Cu siguranţă un cuvânt greu îl vor avea şi cultura economică-financiară-militară începând cu cea de la Londra care se declară oficial o “simpatizantă a poziţiei strategice a Greciei” încă de pe vremea Reginei Victoria şi ajungând până la Moscova cea de pe vremea Ţarilor şi până astăzi.
Astfel, sintagma “bătaile de aripi ale unui fluture” care pot “genera sau anula un viitor tsunami financiar” asemănător celui din Tailanda, din 1997, este şi va rămâne valabilă pentru totdeauna.

În schimb în România după dezastrul economic creat de Troianul Financiar al Împrumuturilor Ieftine, noi neavând experienţa grecilor care au inventat TROIANUL, următoarele victime directe au fost şi sunt reprezentate de o mare parte a Noii Clase Politice.

Alături de ei se află şi o parte din oamenii de afaceri care au reuşit iniţial să se menţină pe o anumită linie financiară rezonabilă, chiar şi după criza 2007/2008, dar care încep să cadă şi ei victime ale colaborărilor cu Politicienii Români pe de o parte şi Corporaţiile Străine pe de altă parte.
Acestea se întâmplă şi datorită existenţei în România a unor legi depăşite în care limita dintre legalitatea “Businessului Modern bazat pe Lobby” şi deci pe “Generarea / Acceptarea de Influenţă” sunt anacronice şi în mod evident împotriva oamenilor de afaceri români.
Cadrul legal al “Businessului Corect” fiind definit sumar în legislaţia românească este favorabil doar pătrunderii excesive şi necontrolate a capitalului străin şi a Corporaţiilor.

Oameni de afaceri şi chiar şi politicienii români nu au nevoie de un zid penibil de imunitate parlamentară, au nevoie de legi moderne de Business, pentru că “Noul Business la nivel Mondial se bazează fundamental pe Lobby şi pe Generarea/Acceptarea de Influenţă”, similar cu ceea ce a făcut Grecia contra intrărilor excesive de capital necontrolat din U.E.
Rămâne de văzut dacă Legislativul şi Executivul vor up-grada URGENT atât LEGISLAŢIA cât şi metehnele locale,
aliniindu-se astfel la realităţile “Businessului Actual de tip Lobby” bazat pe “Generarea şi Acceptarea de Influenţă”.

Virgiliu Vasile Hodorogea






EDITORIAL
(mai 2014)


Actuala situaţie economico-financiară globală ne-a obligat pe toţi la o cu totul altfel de evaluare a problematicii internaţionale în ansamblu, dar şi la aplicarea unor criterii sociale-economice-culturale de autoevaluare individuală cu totul noi, care acum aproximativ 25-30 de ani erau de neimaginat pentru orice cetăţean din Europa de Est sau de Vest, din SUA sau China, ca de altfel de oriunde din lume.
Tot ceea ce am trăit cu toţii, oriunde ne-am aflat în acest ultim sfert de veac, a fost puternic marcat de viaţa şi gândirea câtorva personalităţi politice contemporane: Nelson Mandela, Mihail Gorbaciov şi Deng Xiaoping.

Nelson Mandela
a contribuit decisiv la apropierea noastră de un viitor moment al renunţării complete la discriminarea pe criterii rasiale, după ce simultan pe toate continentele, timp de peste 2.000 de ani, sclavagismul bazat pe criterii rasiale a fost pus în practică încontinuu, începând din cele mai vechi timpuri, continuând în Imperiul Roman, apoi ulterior în toate imperiile şi coloniile marilor puteri economice din evul mediu, în imperiile Britanic, Spaniol, Portughez, Olandez, etc., iar în Imperiul Colonial Francez - chiar şi după răsturnarea monarhiei şi instaurarea primei Republici Franceze conduse de republicanul Bonaparte.
Încă ne mai întrebăm astăzi, cum de a fost posibil ca discriminarea pe criterii rasiale să continue în SUA încă pentru multe zeci de ani şi după Războiul de Secesiune, ajungându-se ca până şi acolo “unde şi Regele merge pe jos” să existe criteriile White/Colors chiar şi în secolul al XX-lea?
Această utopie şi autoînşelare, mai mare decât cea a egalitarismului comunist extrem, veche de peste 2.000 de ani, cea a FALSEI idei privind superioritatea unei rase Ariene asupra altor rase, a generat şi cel de Al Doilea Război Mondial, s-au poate unii se vor mulţumii să afirme că a fost doar un pretext pentru împărţirea şi reîmpărţirea lumii în zone de influenţă?
Un lucru însă este sigur, am avut de-a face tot cu o enormă Autoînşelare, aşa cum a afirmat timp de o viaţă, cea mai puternică personalitate de culoare care a marcat întreaga istorie recentă a lumii şi nu doar pe cea a Republicii Africa de Sud.
Nelson Mandela, la ale cărui funeralii din 2013 s-au strâns aproape toate personalităţile politice ale lumii, a afirmat cu tărie până la moarte faptul că până când nu vor fi cu adevărat liberi toţi oamenii indiferent de culoarea pielii, sau rasă, noi oamenii nu vom fi de fapt cu adevărat liberi”.

Mihail Gorbaciov - analizândul astăzi după aproape 30 de ani, pe cel care ne-a schimbat modul de a gândi, pornind de la principala problemă a Estului - comunismul, ideologia care ne-a ţinut pe loc 50 de ani, trebuie remarcat în primul rănd că nimeni din Pactul NATO şi nici din Tratatul de la Varşovia nu şi-ar fi imaginat atunci, în anii ‘80, că după înăbuşirea Revoluţiilor de “Catifea” de la Budapesta din 1956 sau Praga din 1968, prin intervenţia “energică” a URSS, adevărata “Primăvară a Schimbărilor” în Estul Europei avea să vină exact de acolo de unde nu se aştepta nimeni, niciodată, exact de la Moscova, fiind generată şi pusă în practică de gândirea inovatoare a unui singur om plecat dintr-o poziţie socială modestă, dar cu un curaj şi o ambiţie caracteristică marilor conducători care au schimbat lumea.
Mihail Gorbaciov a creat, în fapt, prin noul său concept “Perestroica” premisele schimbării unei ideologii utopice, a egalitarismului extrem, care nu se regăseşte în natura umană şi nici în natură în sens larg, şi care a ţinut practic pe loc dezvoltarea normală a individului şi a societăţii în Europa de Est, dar şi în alte locuri din lume unde aceasta a fost pusă în practică, timp de câteva zeci de ani.
Dar care este cauza care generează o astfel de situaţie în care o întreagă societate “pare că se împotmoleşte în propriul sistem de valori FALSE”?

Deng Xiaoping, cel de al treilea Preşedinte Chinez, prin ingeniozitatea conceptului său inovator şi plin de curaj, raportat la condiţiile social-politice existente atunci în ţara sa, a creat în numai câteva zeci de ani “cea mai rentabilă formă economică de guvernare” din toate timpurile, cunoscută şi recunoscută în toată lumea prin sintagma “O ţară, Două sisteme” cu care a propulsat China de pe poziţia unei ţări în curs de dezvoltare pe a doua poziţie economică a lumii.
Probabil că acea cultură asiatică milenară, mult mai profundă decât cea europeană, la determinat pe Preşedintele Deng Xiaoping să renunţe la valorile “de conjunctură” ale unei ideologii comuniste FALSE, chiar dacă nu în întregime ci doar în anumite situaţii şi condiţii, tocmai pentru a asigura o schimbare lentă, “digerabilă” pentru toţi opozanţii consevatori-autoînşelaţi, decretând atunci că „socialismul nu înseamnă împărţirea sărăciei”, iar justificarea sa teoretică pentru acceptarea regulilor economiei de piaţă a fost una de substanţă, prin remarca: Planificarea şi Economia de Piaţă nu reprezintă diferenţele esenţiale dintre socialism şi capitalism.
O economie planificată nu este definiţia socialismului, deoarece există planificare şi în capitalism şi, de asemenea, economie de piaţă există şi în socialism.
Planificarea şi Economia de Piaţă
sunt amândouă pârghii de control ale activităţii economice”.

Adevărat sau Fals ?! - dacă vom întreba un istoric reputat, spre exemplu pe domnul Neagu Djuvara - “Cât adevăr există în istoria scrisă?” - acesta ne va spune: “depinde de care parte a Pirineilor s-a situat observatorul istoric”, şi mai depinde şi care sunt sponsorii editurii, tipografiei sau televiziunii care “tehnoredactează”.
Mai pe scurt,răspunsul sincer este:“Nu există istorie 100% adevărată !”

Ceea ce generează însă, în esenţă, acest fapt este însăşi natura umană, aşa cum este prezentată şi în volumul “HOMO FRAUDENS” scris de Mircea Maliţa, care reuneşte observaţii sociale-economice-politice de substaţă asupra individului şi societăţii, din cele mai vechi timpuri, dar mai ales din timpul ultimei crize economice.
Totul este prezentat printr-o deosebit de atentă analiză atât psihologică cât şi juridică a lui Homo Sapiens, care acţionează atât ca “PRADĂ”, înşelându-şi inamicii pentru a se salva, cât şi ca “PRĂDĂTOR FEROCE”, ajungând ca acum, în această fază a existenţei sale, SĂ-ŞI DEVOREZE nu doar inamicii direcţi, ci chiar propriile lui creaţii social-economice, care l-au ajutat să cucerească şi să stăpânească lumea, însăşi INSTITUŢIILE şi STATELE.


În volumul “HOMO FRAUDENS” subiectul Autoînşelării şi al Fraudei - sunt analizate începând de la nivelul informaţiei genetice,
continuînd cu subconştientul, dar şi la nivelul conştiinţei individului şi a conştiinţei colective, a societăţii în ansamblu, prin intermediul a două echipe de profesionişti: prima este formată din Psihologi, iar cea de a doua echipă din Jurişti.
Întregul material este consemnat ştiinţific şi deosebit de riguros argumentat, fiecare analiză este transpusă matematic, dar cel mai important lucru este faptul că prezentarea este foarte clară şi inteligibilă pentru orice cititor, datorită DIPLOMAŢIEI de limbaj a coordonatorului acestui proiect ştiinţific, unul dintre cei mai titraţi Diplomaţi de carieră, Academicianul Mircea Maliţa.

Succinta prezentare a celor trei personalităţi marcante ale finalului de mileniu al doilea, în paralel cu prezentarea "eroului milenar- Homo Fraudens" ajuns să cucerească şi să controleze lumea, graţie talentului înnăscut de a pendula între comportamentul de “Pradă” şi “Prădător”, se datorează faptului că autorii acestui volum au reuşit să creeze un adevărat “ShortCut” spre înţelegerea propriului nostru comportament, care pendulează permanent între cele două extreme pradă/prădător, datorită faptului că noi, toţi oamenii, ne naştem cu înclinaţii contradictorii şi pe care în stare normală reuşim să le echilibrăm continuu, iar atunci când o întreagă societate “se împotmoleşte” am putea afirma fără teama de a greşi faptul că singura soluţie salvatoare mai poate veni doar din partea unor super personalităţi, care trebuie să aibă în primul rând curajul de a spune că ceea ce face o întreagă societate este GREŞIT.

Oare putem măcar să ne imaginăm de cât CURAJ trebuie să dai dovadă în calitate de Preşedinte al URSS, leader incontestabil al Blocului Socialist, pentru a veni în faţa Dumei de Stat din Moscova şi să afirmi clar şi răspicat: comunismul este ceva greşit, nu e bun, trebuie să facem o schimbare, vă propun Perestroica !... Dar nu aşa oricum, ci venind cu argumente şi cu un plan detaliat de măsuri care să vizeze şi desfiinţarea avantajelor pentru unii tovarăşi ?

Oare putem măcar să ne imaginăm de cât CURAJ trebuie să dai dovadă în calitate de Preşedinte al Chinei, ţara socialistă cu cea mai mare populaţie de pe Glob şi automat cu cei mai mulţi “tovarăşi de nădejde ai comunismului”, şi căt de “diplomatic” trebuie să pozezi în victima capitalismului sălbatic pentru a le explica unor vechi conducători comunişti chinezi convinşi şi autoînşelaţi faptul că nu poţi lupta cu sistemul capitalist decât cu propriile lui “arme economice capitaliste”!?

Oare putem măcar să ne imaginăm de cât CURAJ trebuie să dai dovadă ca simplu om de culoare, stând în închisoare peste 25 ani sub ameninţarea execuţiei în ţara cu cel mai dur sistem de opresiune rasială, Apartheidul, iar când ieşi din închisoare şi ulterior eşti ales Preşedinte al Africii de Sud să-ţi alegi gărzi de corp cetăţeni albi şi în deschiderea unui meci cu 80.000 de suporteri albi şi de culoare în tribune să le spui cetăţenilor de culoare oprimaţi generaţii în şir, având fraţi şi părinţi ucişi, că a sosit momentul unei “Iertări colective”, a unei “sinergii a tuturor forţelor din societate”?

Toţi aceştia au dat dovadă de Curaj, Diplomaţie şi cu siguranţă au avut o protecţie Divină.


Revenind la prezentarea “experimentului Homo Fraudens”, spre finalul volumului, autorii scot în evidenţă faptul că în cele câteva mii de ani de convieţuire în societate a lui Homo Sapiens,
informaţia genetică clasică a suferit modificări social-comportamentale majore, în sensul transmiterii în principal a acelor caracteristici “de FORŢĂ - de PRĂDĂTOR”, aşa cum era şi firesc conform legilor de selecţie naturală a oricărei specii, estompându-se caracteristica de a fi “Pradă”, astfel ajungându-se să trăim într-o “Societate de PRĂDĂTORI feroce” care au ales să devoreze inclusiv INSTITUŢIILE şi STATELE, cele care au garantat dezvoltarea de până acum a societăţii, fără de care omul ar fi trăit probabil până acum ca într-un fel de “junglă artificială”.

Aceasta exacerbare a instinctelor de “PRĂDĂTORI” pare să fie şi una din pricipalele cauze inclusiv pentru declanşarea crizei economice globale.

Astfel, “Rolul” primordial al personalităţilor politice marcante ale umanităţii în acest context este pe de o parte acela de a ne scoate din starea de “Autoînşelarea în Masă”, atunci când doar mai pozăm în victime ale “Pradătorilor”, iar pe de altă parte, este acela de a găsi “soluţia tehnică” cea mai acceptabilă de către potenţialii opozanţi interni, fie că ea s-a numit cândva - “Perestroica” sau “O ţară, Două sisteme”, sau pur şi simplu “Iertarea socială”- totul pentru ca în final să se poată realiza schimbarea prin sinergia tuturor forţelor, păstrând însă neatins cadrul care a garantat evoluţia şi dezvoltarea continuă a lui Homo Sapiens/Fraudens, şi anume clasicele INSTITUŢII şi STATELE.


Pentru că, aşa cum putem remarca “cu ochii închişi, privind pe o hartă a lumii”, statele care domină economic în acest moment lumea sunt STATELE cu INSTITUŢIILE cele mai puternice : SUA, China, Rusia, Franţa, Japonia, Germania, Elveţia şi un caz aparte, având o stabilitate a Instituţiei Monarhice de excepţie, Regatul Unit al Marii Britanii, care rămâne de departe cel mai bun exemplu, aşa cum a subliniat şi domnul Liviu Mihaiu într-un interviu realizat la Gaudeamus 2013, imediat după lansarea albumului istoric “Regele Mihai”, prin remarca jurnalistică, dar extrem de realistă:
«Dacă Monarhia din Marea Britanie aş putea spune metaforic că este “bunica cea educată a lumii”, SUA nu poate să reprezinte decât “băiatul de succes”, pripăşit pe alt continent al Marii Britanii.»
De partea cealaltă sunt statele care s-au confruntat cu mari probleme de stabilitate, cel puţin la un moment dat în decursul istoriei lor, aşa cum sunt statele precum Rusia, China, sau România şi în care INSTITUŢIILE au fost cel puţin o singură dată desfiinţate în totalitate şi înlocuite cu altele noi, creându-se distrugeri economice, culturale şi umane greu reparabile şi pentru care soluţia unei simple întoarceri înapoi s-a dovedit imposibilă, aici soluţiile putând fi date doar de personalităţi de geniu care au creat şi au implementat noile concepte, “Perestroica” sau “O ţară, Două sisteme”, sau pur şi simplu “Iertarea socială” în interiorul Republicii Africa de Sud.

Dacă în acest moment China şi Rusia se regăsesc în topul ţărilor cu cele mai puternice economii, aceasta se datorează în primul rând consolidării propriilor INSTITUŢII şi STATE într-un timp record, fără a-şi închide capacităţile de producţie, ci din contră extinzându-le, oferindu-le locuri de muncă cetăţenilor proprii.
Este adevărat, aici se pot face multe comentarii în legătură cu calitatea imediată a vieţii ruşilor şi chinezilor în propria ţară comparativ cu ceea ce au putut să trăiască unii români, bulgari, unguri, polonezi, etc. în ţările în care au emigrat. Însă orice lucru îşi are preţul său.

Acesta poate fi şi motivul principal pentru care marile personalităţi care au schimbat cursul istoriei şi care au “spălat obrazul umanităţii” sunt foarte puţine, iar cu cât sunt mai contemporane cu “Autoînşelarea noastră comodă” cu atât căutăm să le ignorăm şi să le minimizăm importanţa, pentru că altfel ne este greu să ne autoevaluăm şi să ne suportăm pe noi înşine atunci când nu reuşim să luăm cele mai corecte decizii, care de cele mai multe ori nu sunt deloc plăcute.

Există însă o breaslă a celor care de la Gutenberg încoace au ales să lupte cu cele mai redutabile arme, “hârtia şi condeiul”, şi care au analizat evoluţia societăţii în diverse perioade istorice, având ca principale ţinte Monarhia, Instituţia Preşedinţiei precum şi personalităţile care au schimbat cursul istorie, iar pentru aceste subiecte “delicate” alături de scriitorii consacraţi întâlnim câteodată chiar politicieni sau diplomaţi aflaţi în funcţii importante, şi pe care vă propun să-i urmăriţi într-o succintă prezentare de lansări de carte şi interviuri realizate la târgurile de carte Bookfest 2013 şi Gaudeamus 2013.

Virgiliu Vasile Hodorogea






EDITORIAL
(decembrie 2012)


Motto:
"CO - - - -
- - - - - - - -LA - - - -
- - - - - - - -BO - - - -
- - - - - - - -RA - - - -
- - - - - - - -REA

Lideri care evită capcanele, creează unitate şi obţin rezultate extraordinare"

Motto-ul ales pentru acest editorial este chiar titlul care se află înscris pe coperta volumului lui Morten T. Hansen, COLABORAREA, apărut în Franţa şi SUA în anul 2009, iar în România în anul 2010 la editura Curtea Veche.
Am ales acest motto pentru că acest volum reprezintă unul din cele mai complexe materiale editoriale cu privire la găsirea liniei optime a colaborării, atât în cadrul unor companii de mari dimensiuni, cât şi la cel mai înalt nivel politic pe plan mondial. Prezentările comparative ale unor situaţii concrete privind luarea unor decizii sunt prezentate în detaliu, fiind foarte utile atât tuturor managerilor cât şi preşedinţilor de formaţiuni politice, care doresc să se folosească de experienţa unor profesionişti consacraţi.
Morten T. Hansen este un norvegian dotat cu o meticulozitate germană care a stat la baza unor analize desfăşurate timp de 15 ani asupra activităţilor manageriale din companii gigant cum ar fi - Apple, Sony sau HP - pe care le-a radiografiat în cele mai fine detalii, prezentându-ne chiar din primul capitol riscul ca o colaborare defectuasă să producă efecte mai grave decât lipsa colaborării.

Trecând apoi la prezentarea momentelor de oportunitate sau lipsă de oportunitate în a colabora, autorul ne prezintă unul din duşmanii cei mai redutabili în calea colaborării, care nu este altul decât managementul modern.
Ajunşi aproximativ la jumătatea cărţii, suntem deja pregătiţi să întelegem “forţa creată prin implementarea unui scop unificator” în conştiinţa publică, autorul prezentându-ne concret şi chiar istoric modul în care au fost luate anumite decizii - unilateral sau în echipă - de către Preşedintele J.F.Kennedy, atât în soluţionarea “crizei rachetelor din Cuba”, cât şi în implementarea programului NASA privind aselenizarea.
Dacă deja v-am convins că până la jumătatea acestei cărţi veţi avea cea mai clară descriere a sinergiilor declanşate de implementarea unui scop unificator în conştiinţa colectivă, atunci cu siguranţă printre multele cărţi de actualitate aflate în topul preferinţelor dumneavoastră va fi prezentă şi aceasta.

În noiembrie 2009, ca şi astăzi, eram înaintea unor alegeri iar în Cupola-Acropolelui-Romexpo existau atunci ca şi acum partizani ai diverselor doctrine şi modele de conducere politică.
În aceşti 4 ani, deşi am avut parte de o democraţie autentică, roadele eforturilor depuse în direcţia creşterii bunăstării întârzie să apară.


Unii susţin că este de vină criza şi parţial au dreptate, dar criza financiară a fost generată anterior de “o capcană, o infuzie de capital necontrolată“ şi acceptată ca atare, o “colaborare financiară” greşită pe care noi, în mai 2010, am stilizat-o pe coperta revistei noastre, Lumea Tiparului, sub forma unui cal alcătuit din bancnote de euro şi dolari care reprezenta, aşa cum am arătat şi în editorialul de atunci, un “troian financiar”.
Mesajul transmis a fost: nimeni nu-ţi dă bani de “drag” este doar o afacere.
Dacă reuşeşti să-i determini pe cei care îi conduci în cadrul afacerii tale să fie trup şi suflet în atingerea unor idealuri comune care să declanşeze adevărate sinergii unificatoare poţi ajunge să reuşeşti o creştere a veniturilor, atât personale cât şi ale angajaţilor, reuşind în final să le dai şi băncilor “ce-i al Cezarului”.

Troienii financiari şi politici,
aşa cum ne sunt prezentaţi şi în volumul “Imperialism în postcomunism“ al cărui autor este Cozmin Guşă, nu vor dispărea niciodată.
Trebuie doar să ne obişnuim cu ei şi să ajungem prin colaborare şi unitate, poate chiar pe modelul din 1859 când a fost ales Domn un singur conducător pentru cele două ţări româneşti, să avem şi astăzi un singur conducător pentru două partide importante în locul disputelor interminabile.
Dacă s-a putut acum 150 de ani cu siguranţă se poate şi acum.

Nimeni nu mai poate inventa roata astăzi, trebuie doar s-o copieze bine.

Virgiliu Vasile Hodorogea