De ce este România altfel?
Autor: Lucian Boia
Editura Humanitas

Interviu cu Lucian Boia
realizat de Virgiliu Hodorogea
la târgul Gaudeamus 2012



Domnule profesor Lucian Boia, după cele două lansări de carte de anul trecut - “Tragedia Germaniei” şi “Franţa, hegemonie sau declin”, a venit rândul acum, la Gaudeamus 2012, volumului “De ce este România altfel?”. Ce aţi dori să le spuneţi în câteva cuvinte cititorilor pentru ca totuşi aceştia să înceapă cu această carte despre România ?
Aşa cum am arătat şi în carte, România are multe trăsături care o diferenţiază poate în mai mare măsură decât este cazul altor ţări, să spunem, de linia medie a Uniunii Europene. Şi toate se explică prin istorie pentru că altceva decât istoria nu există. Prezentul este creaţia trecutului, este creaţia istoriei. Sunt tot felul de întârzieri şi dezechilibre care s-au creat de-a lungul istoriei, care au fost amplificate încă din vremea comunismului şi au ajuns până la noi. Începând cu întârzierea formării statului, cum să spun, istoria noastră începe în secolul al XIV-lea, practic cu întemeierea Ţărilor Române, foarte târziu în raport cu celelalte ţări europene.

Credeţi că ne-ar fi ajutat dacă am fi menţinut Unirea de la 1600?
Cum să se menţină Unirea de la 1600? Aceea nici n-a fost o unire.

A fost măcar o încercare.
Nu a fost nici măcar o încercare de unire. Acest lucru este doar o interpretare naţională a lui Mihai Viteazul. Deci, nu a fost o unire în sensul propriu al termenului şi bineînţeles că nu se putea menţine. Nici vorbă!

Astăzi, cetatea de la Alba-Iulia este foarte vizitată, iar în planul inferior al construcţiei cetăţii s-a descoperit inclusiv un sit roman. Deci acea cetate este foarte veche ca şi cetate de luptă şi apărare.
Da sunt de acord, doar că cetatea propriu-zisă, cetatea existentă, nu este românească, ea este habsburgică.

Ştiu, dar poate ne-ar fi ajutat şi pe noi acest lucru. Credeţi că ar fi putut fi o şansă la 1600?
Nu era nicio şansă ca să se facă o Românie. Transilvania nici nu era un stat românesc, era un stat unguresc până la urmă, ca stat, nu mă refer ca majoritate a populaţiei. Deci, unirea de la 1600, îi spunem noi unire. Ce să vă spun?

Deci, trebuie să ne gândim în continuare foarte serios la unire, pentru România, abia începând cu anul 1859?
Normal. Şi trebuie să ne gândim foarte serios la viitorul României şi să nu mai fim atât de obsedaţi de un trecut mitologizat de altfel, să fim preocupaţi de ceea ce facem astăzi şi ce este de făcut mâine cu România. Asta este problema României, faptul că nu merge bine astăzi. Să încercăm s-o facem să meargă bine mâine.

Vă mulţumesc foarte mult pentru interviu.
Şi eu vă mulţumesc.



www.humanitas.ro