Provizoratul istoric

Autor: Principele Radu al României
Editura Polirom

Fragment
din discursul susţinut de către Principele Radu al României în prezenţa Alteţei Sale Principesa Margareta, cu ocazia lansării volumului Provizoratul istoric în cadrul târgului de carte Gaudeamus 2010





Principele Radu al României: Doamnelor şi domnilor, este cu adevărat o luare de cuvânt scurtă, o să dureze doar câteva minute pentru că farmecul de netăgăduit al acestui fel de “iarmaroc spiritual” mă va împiedica să pot vorbi atât cât aş vrea. Este, desigur, întotdeauna o explicaţie care stă în spatele oricărui fel de act sau fenomen care se petrece în viaţa noastră. De exemplu, arena aceasta a cărţii este un spaţiu public, un spaţiu al societăţii româneşti profunde şi în mod normal nu reprezentanţii Casei Regale ar trebui să se afle aici în mijlocul oamenilor, neseparaţi de ei prin nimic, ci aleşii.

Cu toate acestea, Casa Regală are un motiv pentru care se află în mijlocul oamenilor, într-o legătură directă cu naţiunea şi acest motiv stă în actul fundamental al ei din 1866, şi anume acela de a adăuga pe firmamentul instituţiilor din România, una care să livreze viitori Şefi de Stat. Adică o pepinieră de oameni şi de principii care să servească această instituţie care nu mai înseamnă aproape nimic pentru noi astăzi. Nu reuşim să o mai definim în vreun fel.

Există din carte două lucruri pe care cred că ar trebui să le reţină cititorul. Unul din ele faptul că Familia Regală, în monarhie sau în afara ei, are un rol constituţional şi nu unul politic şi că rostul ei practic este acela de a cultiva instituţionalismul ca sumă de valori, iar instituţiile ca atare ca sumă de entităţi administrative care servesc ţara. Dacă vă uitaţi la această perioadă de 144 de ani care a trecut nimeni altcineva decât Regalitatea nu a fost născător de instituţii. În ultimii 60 de ani, fie au distrus instituţiile, fie au ignorat mersul lor. De aceea cred că este atât de relevant actul existenţial al Casei Regale, faptul de a exista astăzi într-o societate ce nu îmbrăţişează forma de guvernământ monarhică şi anume acela că vulnerabilitatea României de astăzi nu stă nici în democraţie, avem suficientă, nici în libertăţi, le avem şi pe acestea, o să avem probabil şi autostrăzi, în orice caz avem paşapoarte cu care putem circula. Nu avem încă instituţii şi nici etica pe care ele să o folosească pentru a comunica între ele.

Vă recomand să citiţi motto-urile din carte. Ele nu sunt meritul meu, sunt câteva replici incredibile spuse de politicienii lumii de-a lungul zecilor de ani şi puse împreună de către doi autori americani pe care eu n-am făcut decât să-i citez din când în când. Din păcate, acele lucruri sunt cu adevărat spuse de ei, nu este o glumă, şi contrastul dintre acele motto-uri şi capitolele cărţii este destul de amuzant.

Vă mulţumesc că aţi venit la această întâlnire şi aş dori să adresez directorului editurii Polirom un cuvânt special de apreciere pentru consecvenţa cu care colaborează cu Casa Regală, aproape deasupra valurilor post-decembriste. Aş spune aproape pentru că nu se poate sta complet deasupra lor, nu se poate pentru un intelectual şi pentru instituţia cărţii să nu facă parte din val, dar şi pentru graţia şi discreţia cu care continuă să publice volumele fundamentale ale predecesorilor Principesei Moştenitoare cum ar fi “Jurnalul lui Carol I” sau alte lucrări care explică şi consfinţeşte aria aceasta inefabilă de virtuţi, principii şi valori statale.

De asemenea, doresc să-i spun domnului Academician Pârvulescu cât de mişcaţi suntem cei de faţă, Principesa Moştenitoare şi eu, de faptul că aţi venit să fiţi alături de noi. Faceţi parte dintr-o elită a societăţii româneşti care se fereşte de Casa Regală şi mă gândesc că poate această spargere de gheaţă pe care o faceţi să vă ajute la ceva. Nu am avut ocazia în ultimii ani să avem alături de noi făuritori ai societăţii civile. Vă mulţumesc că aţi venit şi aţi avut răbdarea să mă ascultaţi în vacarmul atât de frenetic, atât de binecuvântat şi sperăm să vă facem surprize plăcute şi în continuare.

Anul 2011 este un an al jubileelor. Regele împlineşte 90 de ani, fiind cel mai bătrân rege al Europei, cel mai în vârstă Şef de Stat al lumii, nu a mai stat nimeni în viaţă timp de 83 de ani purtând pe cap coroană şi de asemene, este şi autorul al unui fel de record românesc absolut fiindcă în cei 2000 de ani de când ne place să spunem că existăm, n-am avut până acum un lider statal care să ajungă la vârsta de 90 de ani.

Cu această ocazie vor apărea o serie întreagă de cărţi şi se mai întâmplă încă două evenimente, se împlinesc 10 ani de când locuim la Palatul Elisabeta şi credeţi-mă uneori 10 ani pot conta aproape la fel de mult ca 90 de ani şi 10 ani de când am revenit la Castelul de la Săvârşin.
Vă mulţumesc.



www.polirom.ro