Literatura de azi. Dialoguri pe net
Autor: Daniel Cristea Enache





Vreau să vă mulţumesc foarte mult pentru prezenţa dumneavoastră aici, este o lansare la care am vrut să participe cititorul real şi toţi aceşti cititori care sunt aici, de faţă, în faţa criticii şi a istoriografiei româneşti, Eugen Negrici, Alex Ştefănescu, Dan C. Mihăilescu, nume care trezesc fiori de groază veleitarilor şi trezesc ambiţiile scriitorilor profesionişti. Merita să fie făcută această întâlnire între cititori, critici literari şi scriitorii din această carte.
Cum am spus şi în argument, este forma mea de a omagia nu numai comunicarea, nu numai dialogul real, dialogul de substanţă cu un intelectual, dar de a omagia şi o elită a scrisului românesc, pentru că se vorbeşte adesea de elită, de cele mai multe ori în regim negativ, ca şi cum a fi amator este un titlu de nobleţe şi a fi partea unei elite este un titlu de ruşine. Eu spun că este invers şi că trebuie să ne descoperim şi trebuie să ne evaluăm ca atare scriitorii care fac parte din această elită a scrisului românesc. O să citesc lista lor. Sunt 12, de fapt sunt 11 scriitori şi un editor şi o să citesc şi titlul fiecărui dialog. Ei sunt în ordinea în care au apărut în dialogurile de pe internet, fiecare a fost invitatul unei luni şi această suită este importantă pentru că a prins şi contextul istoric uneori frământat al ultimilor doi ani prin care am trecut.
Deci, primul în această suită a fost Răzvan Petrescu, care spune “Undeva în miezul umed al subconştientului scriitorii înţeleg că nu-s deloc atât de importanţi pe cât ar vrea”, apoi Dan Lungu, “Aveam sentimentul că pierd timp şi respir praf”, dialogul cu Emil Brunaru, “Doream să pecetluiesc sub celofane în borcanele verzui de pe rafturi timpul”, apoi Ioanes Pop, “Eu, cel responsabil cu viaţa mea aşa cum a fost am încercat să mă ascund”, apoi Radu Pavel, “Romanul a încântat-o atât de tare pe Alina încât m-a făcut să mă simt ca o vedetă rock”, - şi eu cunosc acest sentiment, apoi Liviu Ciocârlie, “Timpul meu este preţios nu ca să fac ceva ci ca să-l pierd”, apoi Carmen Muşat, “Un intelectual nu-şi poate suspenda spiritul critic”, apoi Lucian Dan Teodorovici, “Dinamo cel real este trimisul imaginaţiei mele pe teren”, apoi Vasile Ernu, “Fotografia povesteşte printr-un singur flash tragismul tranziţiei post-comuniste”, apoi Norman Manea citând din Eugen Ionescu, între ghilimele, ironic, “Ştii tu cine sunt eu?”, apoi Radu Vancu, aici, de faţă, şi mă bucur că este alături de noi şi fizic, “Aristotel produce una dintre cele mai exacte descripţii ale facebook-ului”, în final, dar nu în ultimul rând, Silviu Lupescu, editorul, “Toate acestea nu sunt nostalgii, sunt pur şi simplu viaţă.” Vreau să mulţumesc acestor scriitori, cărora, de fapt, această carte le aparţine, eu am fost numai instrumentul prin care cititorul, nu numai cititorul de azi, dar şi cititorul din viitor, va putea ajunge mai bine, mai uşor, pe un traseu mai lin în intimitatea creatoare, în intimitatea gândirii producătoare a acestor scriitori.
Este şi un pariu critic pe care l-am făcut, pentru că raportul dintre consacraţi şi tineri scriitori este de 5 la 5, deci sunt nişte scriitori tineri şi foarte buni în care eu am mare încredere şi care vor face din ce în ce mai bună această carte, cu fiecare carte pe care o vor scoate în viitor.
O să închei mulţumind din suflet redactorului de carte, incomparabila Ema Stoleriu şi editurii Publirom, care a scos această carte într-un timp record şi în condiţii atât de frumoase, atât de elegante. Era şi păcat ca o elită a scrisului românesc să nu aibă parte de nişte haine pe măsură. Vă mulţumesc.