Lansarea volumului
Aliaţi incompatibili
România, Finlanda, Ungaria şi Al Treilea Reich”
Interviu cu Larry L. Watts
la Bookfest 2014


“...dacă ai mai multe legături de comunicare paralele, atunci este mult mai bine, pentru că dacă una este la un moment dat “distorsionată” sau tăiată, atunci poţi continua oricum comunicarea pe celelalte zone, pe celelalte canale de comunicare diplomatică”.






Bună ziua domnule Larry Watts! Sunteţi deja pentru a treia oară prezent la Revista Presei de Carte, şi aceasta numai datorită cărţilor valoroase scrise de dumneavoastră.
Astăzi am aflat din discursul pe care l-aţi susţinut, faptul că, cel mai recent volum “Aliaţi incompatibili”a fost chiar lucrarea dumneavoastră de doctorat din Statele Unite, iar faptul că aceasta a ajuns să întârzie foarte mult, peste 20 de ani, până să ajungă să fie prezentată într-o carte, se datorează evenimentele care s-au succedat cu repeziciune atât în România anului 1989, dar implicit şi în viaţa dumneavoastră, şi v-au adus în situaţia de a începe o nouă viaţă în România, căsătorindu-vă în România, iar lucrul cel mai cunoscut pentru români - v-a adus în situaţia de a scrie nenumărate cărţi de succes despre istoria evenimentelor ultimelor decenii din România, aşa cum le-aţi văzut dumneavoastră atunci, la început din America, şi ulterior de aici din România.
Ce puteţi să ne spuneţi despre începuturile activităţii dumneavoastră dedicate cercetări evenimentelor din Europa de Est şi din România?

Dr.Larry L. Watts: De fapt, când am intrat în problematica legată de România a fost cam în anul 1978 şi atunci am focalizat foarte devreme pe zona URSS şi România. Lucram deja din 1975 pe problematica statelor din imediată apropiere a Uniunii Sovietice, axându-mă pe analiza serviciilor de informaţii din zona armatei sovietice, GRU, KGB, iar când am început după 3 ani să mă axez concret pe zona România, am fost interesat cam de aceeşi zonă, având deja o experienţă şi chiar nişte studii pe această zonă.
Iniţial a fost aproape imposibil să intrăm în posesia unor informaţii clare despre cum stau lucrurile în România, dar a fost posibil să studiez acelaşi fenomen, în acelaşi tip de instituţii, dar într-o altă ipostază istorică.
Şi din această cauză, din cauza Războiului Rece, am început ulterior să cobor cu studiile până la Al Doilea Război Mondial, şi automat despre armata României din această perioadă, şi aceeasta avea să devină nu doar baza viitoarei mele teze de doctorat, şi nu doar atât, pentru că am scris chiar şi o lucrare de masterat în SUA, pe această chestiune extrem de complexă, aceea a “transferului de Alianţă” - de la “Alianţa cu Al Treilea Reich” către “Alianţa dintre SUA-Marea Britanie-URSS şi Franţa”.


Este vorba exact de subiectul actualei cărţi lansate astăzi la Bookfest 2014, “Aliaţi Incompatibili” care prezintă trei ţări: România, Finlanda şi Ungaria INCOMPATIBILE cu Al Treilea Reich. Din ceea ce îmi dau seama astăzi, dumneavoastră aţi început analiza într-o perioadă oarecum bună în România - anii '7o, în care încă mai exista o deschidere reciprocă atât a Regimului Ceauşescu, cât şi a Occidentului, şi al cărei apogeu poate că a fost anul 1981, anul Universiadei de la Bucureşti. Aceşti ani au fost perioada bună în care Nicolae Ceauşescu a fost plimbat cu Caleaşca Regală la Londra, ajungându-se la perioada în care, ulterior nu-l mai primea nici o Cancelarie Occidentală. Cum vi s-a părut atunci această trecere în jurul începutului anilor '80 ?
Dr.Larry L. Watts: De fapt unul dintre motivele importante ale scrierii primelor două cărţi în România, este vorba de “Fereşte-mă Doamne de prieteni” şi “Cei dintâi vor fi cei din urmă”, a fost o adevărată “călătorie” pentru mine pentru a înţelege, ce s-a întâmplat cu adevărat în România, pentru că de fapt atunci am ştiut foarte multe doar datorită profesiei mele, despre o Românie înţeleasă doar ca un “Actor Statal” pe scena politică.
Dar, atunci când am venit aici în 1981, lucrurile deja erau pe o pantă descendentă, şi impresia a fost de ceva foarte dur, iar ulterior când am revenit aici şi am stat pentru doi ani, din 1982 până în 1984, lucrurile au devenit mult mai rele practic cu fiecare zi. Atunci a fost foarte dificil să fac o îmbinare dintre “realitatea din teren “şi acea “politică externă atât de neinspirată”. Am încercat să-mi explic acestea în primul rând pentru mine însumi, şi aceasta a fost ideea de bază în care am abordat scrierea acestor cărţi.
Ceea ce mi se pare extraordinar a fost că politica externă a României a fost una de reală deschidere, începând chiar cu perioadă “Crizei Rachetelor” din 1962-1963, din Cuba, şi a menţinut această politică până la momentul Decembrie 1989, dar dacă privim în interiorul României de atunci, atât unele decizii antipopulare cât şi alte abordări eronate la anumite decizii din afară, mi se pare că “devenise un Regim Dictatorial îmbătrânit”, mult mai conservator, capricios şi la final, chiar mai nebun.


Aţi prins atunci în România finalul acelei perioade “neagre” atât pentru România dar şi pentru URSS, anii 1981-1985,
după care a urmat venirea la conducere în URSS a lui Mihail Gorbaciov, dacă nu greşesc, se întâmpla în 1985?
Dr.Larry L. Watts: într-adevăr venirea la conducere în URSS a lui Mihail Gorbaciov s-a produs în 1985, dar lucrurile au început să devină mai puţin sumbre în URSS abia la final de 1986 şi începutul lui 1987.

Oricum abia atunci au început să se simtă unele schimbări mai întâi în URSS şi mai apoi în România.
Cum a început să vi se pară România după acele momente, mai exact după 1989?

Dr.Larry L. Watts: Atunci încă nu făcusem nici o legătură cu această viitoare carte despre Al Doilea Război Mondial şi realităţile din România anilor '80, au fost atunci pentru mine două universuri separate.

Nu vi se părea atunci nimic asemănător între desfăşurarea evenimentelor din anul 1989 vis-a-vis de perioada lui Carol al II-lea şi imediat după cea a Mareşalului Antonescu din timpul celui de Al Doilea Război Mondial?
Dr.Larry L. Watts: Au fost ceva asemănări pe linia de corupţie din administraţie, acestea fiind motivele care au subminat şi regimul sub Carol al II-lea, şi a generat o luptă şi sub regimul lui Antonescu, care astfel a subminat puterea de Stat în plan extern, în ambele situaţii. Atunci nu am făcut foarte multe legături între situaţia din Război şi cea de după '89, şi cu faptul că poate România nu acţiona de fapt independent, nici în timpul Războiului şi nici după ‘89. Se pare că imediat după '89 independenţa era posibil să fi fost doar o faţadă, doar o dezinformare de la Moscova.

Deci aţi continuat să credeţi că poate suntem în continuare dependenţi de URSS?
Dr.Larry L. Watts: Da, noi am revenit la ideea aceasta, din cauză că deşi din 1963 şi până în '85-87 noi am ştiut că România a fost independentă faţă de Moscova, dar începând din 1987 deja Preşedintele Ronald Reagan a fost convins de faptul că România nu a fost independentă faţă de Moscova, şi de atunci România a fost tăiată de la lista de parteneriate, nu doar coborâtă de pe primul loc, ci chiar eliminată de pe listă.
Vinovate au fost atât dezinformările sovietice cât şi abordarea de politică internă a lui Nicolae Ceauşescu, făcând ca foarte greu să se mai stabilească nişte legături viabile cu regimul Ceauşescu.
Iar politica externă reciprocă s-a schimbat foarte mult după cazul Wattergate şi după Războiul din Vietnam, din cauza Preşidenţiei Americane legăturile la nivelul preşedinţilor nu a mai continuat, aceasta ar fi trebuit continuată atunci la nivelul Marii Adunări Naţionale din România şi respectiv Congresul American, dar România nu a făcut niciodată acest lucru, în România erau permise doar legăturile externe directe ale lui Nicolae Ceauşescu.


Marea Adunare Naţională a România era oarecum “formală” în privinţa politicii externe, ea nu avea practic un cuvânt propriu de spus.
Dr.Larry L. Watts: Această situaţie a fost similară atât pentru Polonezi cât şi pentru Unguri, dar ei şi-au făcut propriile legături între Parlamentele lor şi Congresul American, folosind aceste linii secundare de dialog pentru un schimb minim de informaţii diplomatice, pentru că ştiau că acolo în Congres este zona de Administraţie la americani.

De la noi poate doar domnul Ştefan Andrei ar fi putut reuşii ceva, dar probabil că şi el trebuia să-şi ceară voie de prea multe ori pentru a putea deschide o conversaţie externă minimă.
Dr.Larry L. Watts: Vedeţi că dacă atunci când ai o singură linie de comunicare diplomatică între state este foarte uşor ca aceea linie să poată fi “distorsionată” şi chiar să fie tăiată, în schimb dacă ai mai multe legături de comunicare paralele, atunci este mult mai bine, pentru că dacă una este la un moment dat “distorsionată” sau tăiată, atunci poţi continua oricum comunicarea pe celelalte zone, pe celelalte canale de comunicare diplomatică.

Acest lucru v-ar putea determina să consideraţi în acest moment că actuală multitudine de canale de comunicare diplomatică, atât cu Partidele, cât şi cu Parlamentul, Preşedinţia şi Guvernul este mult mai bună, decât ceea ce se întâmpla atunci înainte de ‘89?
Dr.Larry L. Watts: Mi se pare că în mod clar acum sunt mult mai multe legături decât atunci, dar în acelaşi timp nu sunt destule pe linie economică, şi nu sunt destule nici pe linie politică, din cauza faptului că ele se desfăşoară cu precădere tot la vârf şi nu prin tehnicieni, acesta fiind un lucru foarte important, deoarece cei care fac nemijlocit această muncă de obicei nu sunt miniştrii. Miniştrii sunt doar nişte coordonatori, nişte directori.
Nu legăturile diplomatice sunt cele care lipsesc acum, ci legăturile cu tehnocraţii, legăturile sunt restrânse doar la nivelul oamenilor de la vârful conducerii şi mi se pare că există foarte mult spaţiu pentru îmbunătăţirea acestei situaţii
.

Eu sunt convins că se v-a îmbunătăţii având în vedere situaţia internaţională actuală din jurul României, situaţia cu Ucraina şi astfel se v-a manifesta o şi mai largă deschidere a României, iar pe dumneavoastră vă aşteptăm în continuare cu cărţi despre România, şi vă mulţumesc pentru acest interviu.
Dr.Larry L. Watts: Cu plăcere.