“un trust de presă cred că ar putea să contribuie la promovarea cărţii de actualitate, comandând cărţi de actualitate”
Interviu cu Ion Cristoiu
realizat de Virgiliu Hodorogea
cu ocazia lansării volumului "Adevărata moarte a lui Carol al II-lea" la Gaudeamus 2011
Virgiliu Hodorogea: Suntem cu domnul Ion Cristoiu la Gaudeamus 2011, la standul Adevărul, la doar câteva luni de la precedentul târg de carte, Bookfest 2011.
Vă mulţumesc domnule Cristoiu pentru amabilitatea de a vă adresa cititorilor şi prin intermediul revistei “Lumea Tiparului”, exact domeniului care putem spune că va consacrat, domeniul presei scrise, al tiparului, prin intermediul ziarului de notorietate “Zig-Zag” în primul rând, dar nu numai pentru că acum sunteţi foarte cunoscut şi prin intermediul televiziunilor şi al cărţilor.
V-am ascultat acum prezentarea făcută cărţii dumneavoastră, “Adevărata moarte a lui Carol al II-lea”, şi chiar aţi făcut referire la faptul că mai întâi a fost o lungă perioadă de gazetărie, iar acum spuneaţi ca aveţi o lungă perioadă de “trăncăneală” la televizor.
Ce credeţi că ar putea fi mai bine? O echilibrare a acestor două extreme, partea de gazetărie cu partea de televiziune, cărţile credeţi că pot aduce o eventuală împăcare a acestor două laturi să le spunem extreme una faţă de cealalta, "gazetăria Vs. televiziune"?
Ion Cristoiu: Acum nu ştiu dacă vă referiţi la cele două laturi ale mele sau ale jurnalismului în general...
Virgiliu Hodorogea: Ale mass-mediei în general.
Ion Cristoiu: Nu. Există “trăncăneala”, şi nu întâmplător îi spun “trăncăneala”, care a sporit în primul rând prin apariţia televiziunilor de ştiri, care sunt deja vreo 7, iar numărul lor probabil că va creşte, şi una dintre cele mai ieftine producţii este talk-show-ul.
Adică, găseşti o fătucă pe care o aşezi acolo, la masă, care habar nu are...NIMIC...
...despre ce este vorba şi care convoacă la rândul ei trei politicieni de-o parte şi trei politicieni de partea cealaltă, care “trăncănesc” vreo oră şi ceva sau două ore.
De aici s-au ivit aceste asa-zise talk-show-uri, mai nou nemaifiind interviuri ci fiind, aşa, un fel de adunare într-o hală a mai multor oameni care se ceartă între ei.
În acelaşi timp, “trăncăneala” apare şi din nebunia politicienilor, care nu fac nici cel puţin demagogie pentru că a face demagogie este un lucru extraordinar, înseamnă că urmăreşti ceva.
Nu. Pur şi simplu ei doar vorbesc.
Nu ştiu să-şi managerizeze apariţiile la televizor, răspund la orice provocare, la orice prostie, este suficient să fie întrebaţi la telefon despre orice şi ei răspund şi atunci nu se mai produce nimic.
Este o vorbărie de la un capăt la altul.
Acest lucru îşi are originea în lipsa oricărei pregătiri de specialitate. Când iei un interviu unui procuror, dacă nu ştii cât de cât domeniul respectiv, atunci “trăncăneşti” şi tu ca moderator şi “trăncăneşte” şi el pentru că nu-l întrebi lucruri precise.
|
Virgiliu Hodorogea: Consideraţi că şi interlocutorii ar trebui să fie foarte bine pregătiţi şi specializaţi pe diversele domenii supuse discuţiei?
Ion Cristoiu: Nu atât interlocutorii cât... Uite, vreau să spun un lucru. Marea problemă este aceasta: uitaţi...de două luni fac seară de seară o emisiune mai aparte la B1, care este o emisiune de interviuri.
Am tras concluzia că, după două luni de interlocutori, politicienii sau demnitarii noştri nu sunt chiar aşa de .... Depinde ce-i întrebi. Foarte mulţi deja mi-au spus şi în direct şi după emisiune că au avut în sfârşit posibilitatea unei emisiuni unde să vorbească şi ei.
Deci, eu cred că principala cauză a “trăncănelii” stă în moderator, care habar nu are ce face interlocutorul, cu ce se ocupă. Şi atunci, nepunându-i întrebări precise, întrebări la care el să răspundă cu lucruri precise, sigur că interlocutorul bate câmpii.
De aici porneşte totul.
Pe de o parte lipsa de pregătire a moderatorului şi superficialitatea cu care abordează el invitatul. Însă eu cred, repet, demnitari, politicieni, care la alte emisiuni de gen iarmaroc, păreau idioţi, în dialogul cu mine chiar au avut ce să spună. Depinde ce-i întrebi.
Virgiliu Hodorogea: Deci, până la urmă, se poate lega uneori chiar un dialog foarte constructiv, iar acesta ajunge să folosească în final la mai o bună cunoaştere a politicianului sau a politicii respectivului partid? Până la urmă ce aţi remarcat că se urmăreşte mai mult, înţelegera doctrinei sau doar cunoaşterea politicianului?
Ion Cristoiu: Eu cred că cel mai important este ca atunci când stai de vorbă cu un politician, indiferent că este demnitar aflat la putere sau în opoziţie, este să ai posibilitatea să vezi şi tu ca moderator şi telespectatorul dacă respectivul are ceva în cap. Sunt şi care n-au nimic în cap. Sunt doar o maşinărie de clişee împrumutate de la partid. Dar sunt şi mulţi politicieni care chiar gândesc, chiar doctrina partidului o gândesc.
La un moment dat, în cuvântul meu de la lansarea cărţii “Adevărata moarte a lui Carol al II-lea”, mă refeream la cei care repetă papagaliceşte ce spune leaderul partidului. Doctrina unui partid este suficient de elastică pentru a avea şi ei idei proprii.
Iar în cazul unor demnitari este vorba chiar de proiecte. Toate întrebările mele, atunci când vine un demnitar, urmăresc să se vadă dacă proiectul pe care îl are doreşte să-l ducă la îndeplinire, să-l transpună în realitate.
|
Virgiliu Hodorogea: V-am întâlnit şi la lansarea cărţii “Imperialism în Postcomunism” a domnului Cozmin Guşă, la Biblioteca Naţională.
Aş putea spune că este o carte şoc, care analizează schimbări radicale pe mapamond, schimbări pe care şi dumneavoastră le-aţi comentat foarte des în emisiunile dumneavoastră şi în articole.
Cum vedeţi actualul moment, scena geopolitică aflată într-o totală schimbare?
Asia care vine foarte puternic, SUA care contraatacă prin încercarea de a ridica economic America de Sud, Europa care nu-şi mai găseşte nici un punct de sprijin în Euro.
Cum vedeţi acest moment internaţional, pentru că anul viitor vor urma totuşi alegeri în România?
Ion Cristoiu: Cred că este un moment internaţional la care românii se pot convinge de un adevăr pe care l-am spus şi la lansarea cărţii domnului Cozmin Guşă, şi anume că o ţară precum România nu are prieteni şi aliaţi ci are, de fapt, mari sau mici puteri cu care intră în relaţii. După 1989, noi am trăit în iluzia alianţelor cu marile puteri, a garanţiilor oferite de marile puteri.
Spun că este un moment propice deoarece abia acum se vede că fiecare mare putere are propriile interese. Şi iată că acum, când Europa traversează o criză economică de proporţii, s-a ivit principiul “scapă cine poate”.
Şi abia acum ne dăm seama că o ţară trebuie să se bazeze, cum spunea Ionel Brătianu, pe tăria din interior. Şi că, sigur, nu trebuie să te izolezi ci înseamnă că trebuie să priveşti fiecare alianţă sau fiecare zâmbet al unei mari puteri cu un anumit scepticism, ştiind că atunci când va avea interesul va renunţa rapid la tine. Asta cred că este una din concluziile la ceea ce se întâmplă.
Din nenorocire, poporul român este autist. Nu-l interesează.
Cred că şi dacă ar izbucni al III-lea Război Mondial el s-ar preocupa tot de aventurile lui Irinel Columbeanu şi de declaraţiile nu ştiu cărui leader de partid. De ce românii cred că trăiesc pe o planetă pe care se află doar România?....greu de spus!...
Nu sunt interesaţi deloc de ceea ce se întâmplă în jur.
Poate şi noi, jurnaliştii, suntem de vină pentru că n-am reuşit să facem din politica internaţională un domeniu interesant. |
Virgiliu Hodorogea: După ceea ce am văzut că s-a întâmplat cu Grecia, dumneavoastră spuneţi că nimeni nu s-a trezit încă în România?!
Ion Cristoiu: Nu sunt conştienţi. În România nu există o minimă preocupare pentru ceea ce se întâmplă în jur. Eu am înţeles, poate că atunci când nu se întâmplă nimic în jurul ţării, să nu te preocupe.
Este realmente un lucru cert. Sistemul capitalist traversează o criză şi în aceste condiţii mă întreb de ce nu suntem noi conştienţi de aceste mari mutaţii geopolitice? Într-adevăr, se ridică China la orizont, nu atât Rusia cât China, imperiul american este în decădere. Normal ar fi să ne preocupe. De ce nu ne preocupăm nici noi jurnaliştii şi nici telespectatorii? Îmi este greu să spun.
Virgiliu Hodorogea: Pentru final vreau să vă mai pun o singură întrebare legată de situaţia cărţii în România pentru că aţi trecut la a scrie cărţi,... aţi început scriind în ziare, apoi aţi moderat talk-show, iar acum aţi trecut la carte, şi vreau să vă spun că domeniul de ziar, al tiparului, al cărţii din care aţi plecat iniţial şi dumneavoastră a decăzut foarte mult în România şi nu numai în România ci şi pe plan internaţional datorită, în primul rând, să zicem, internetului, dar am văzut la un moment dat că editura Adevărul a avut o bogată "Colecţie de Cărţi CLASICE - Creangă, Eminescu, etc." pe care au promovat-o şi au vândut-o mai ieftin prin intermediul ziarului.
Credeţi că ar putea deveni o soluţie şi pentru cărţile de actualitate, de exemplu pentru cartea scrisă de dumneavoastră, sau pentru cartea domnului Cozmin Guşă, astfel ajungându-se la un preţ mai mic (mai bun pentru cumpărător) şi astfel în final să avem o cunoaştere mai bună a acestor cărţi?
Pentru că, până acum, s-au republicat în special titluri de valoare scrise acum 50 sau 100 de ani şi cred că publicul românesc aşteaptă foarte mult, cărţi ca a dumneavoastră, sau precum cartea domnului Adrian Vasilescu, “Biletul de ieşire din criză”, care a fost lansată acum la Gaudeamus 2011, chiar zilele trecute.
Lumea poate că aşteaptă totuşi să înţeleagă mai mult din situaţia internaţională actuală şi din situaţia României din cărţi.Câteva cuvinte puteţi comenta despre această posibilă situaţie?
|
Ion Cristoiu: Mi-aţi dat o idee. Deci, un ziar, un trust de presă cred că ar putea să contribuie la ce spuneţi dumneavoastră, la promovarea cărţii de actualitate, comandând cărţi de actualitate. Dacă aţi observat, francezii au această tradiţie, numai despre Preşedintele Nicolas Sarkozy s-au scris până acum vreo 10 cărţi. Deci în momentul în care apare un eveniment despre care vorbeşte toată lumea, despre o personalitate, imediat se scriu cărţi.
Însă, pentru ca ele să apară, ele trebuie să fie comandate de editură şi de trusturi de presă. Şi în domeniul istoriei, de asemenea, trebuie să comanzi aceste titluri.
Din nenorocire, editurile noastre şi trusturile de presă merg pe ideea “ce-mi dă autorul”.
Eu cred că dacă s-ar comanda în domeniul istoriei un şir de biografii, noi, de exemplu, nu avem biografii cu marile personalităţi istorice ale României, de la Decebal încoace. Cum au francezii spre exemplu. Cred că aceasta ar putea să contribuie. Editura Adevărul s-a orientat totuşi şi către cărţile unor scriitori în viaţă. |
Virgiliu Hodorogea: Cred că publicul larg ar înţelege mai bine şi ceea ce se întâmplă pe plan internaţional, i-ar înţelege şi pe scriitori dacă ar fi forţat să citească lucruri de actualitate.
Atât timp cât plecăm de pe băncile şcolii, şi dumneavoastră ştiţi deoarece v-au trecut enorm de mulţi elevi prin mână, după ce au avut în literatura obligatorie clasici precum Dostoievski sau Marin Preda, ne trezim că ziarele prezintă tot colecţii de succes ale acestora, fiind şi mai ieftine ca drepturi de autor, iar lumea vine în schimb şi face coadă la cărţi precum cele ale dumneavoastră. Poate că publicul ar prefera cu un cost mai mic să achiziţioneze cărţi cu subiecte de actualitate şi toată lumea ar deveni mai ancorată în realitatea în care trăim.
Ion Cristoiu: Da. Sunt de acord. Ceea ce se comandă este o chestiune de comerţ. Şi pentru aceste cărţi s-ar putea face mult mai mult dacă s-ar înţelege de către jurnalişti şi de către oamenii de televiziune, eu am experienţă de la televiziune, uneori prezint şi cărţile, faptul că trebuie să găseşti să scrii despre cărţi în aşa fel încât să atragi marele public.
Deci noi nu avem la ora actuală publicaţii cum era suplimentul literar artistic al Scânteii Tineretului făcut de mine sau Historia, publicaţii care să facă legătura între cărţi şi marele public.
Pentru că din experienţa mea sigur poţi să faci un interviu, un talk-show despre o carte, eventual cu un autor, dar trebuie să găseşti acele întrebări sau acele elemente din carte în aşa fel încât şi marele public să vină să o cumpere.
Dacă să le vândă sau nu cu ziarul este o chestiune de marketing.
O cultivare mai mare a cărţilor de actualitate care pot să genereze ştiri, pentru că se pot face foarte multe ştiri din dezvăluirile din cărţi. Apar aproape săptămânal la noi cărţi, de exemplu, despre perioada post-decembristă. Dar pentru asta trebuie ca jurnaliştii să le citescă. Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc foarte mult pentru interviu.
|
