Interviu cu Ion Caramitru
realizat de Virgiliu Hodorogea
Gaudeamus 2012

Virgiliu Hodorogea: Bună seara domnule Ion Caramitru. Vă rog să ne faceţi o succintă prezentare a Albumului MUZEUL ŢĂRANULUI ROMÂN, lansat astăzi la Gaudeamus 2012.
Ion Caramitru: M-am prezentat aici, la acest târg, invitat fiind de realizatorii acestui album, editura Litera, care a invitat şi realizatorii albumului, angajaţii de la Muzeul Ţăranului Român. Acest muzeu este unul dintre cele mai vii muzee pe care România le are. Cu cât este mai autentic cu atât este mai viu, în sensul cel mai exact al cuvântului. Albumul conţine imagini, comentarii şi un istoric al acestui muzeu. Imaginile sunt absolut superbe şi are, cum s-ar spune, pe “vino încoace”, pentru că te trimite direct la gândul de a te duce la muzeu dacă nu ai mai fost sau chiar să te mai duci odată măcar, pentru că acest muzeu este într-o efervescenţă creatoare deosebită, încă de pe vremea începuturilor lui, când Horia Bernea îi creea structura de bază.

Virgiliu Hodorogea: Eu recunosc, ştiu foarte puţine lucruri despre începuturile acestui muzeu. Puteţi să ne spuneţi în câteva cuvinte pentru cei ca mine despre aceste începuturi ale muzeului?
Ion Caramitru: În primul rând clădirea, care a fost ridicată de Al. Tzigara-Samurcaş cu eforturi deosebite şi cu, aş spune, sacrificiul sănătăţii şi vieţii lui, neavând bucuria să fi terminat construcţia înainte să se pensioneze sau să îmbătrânească. Totuşi, Muzeul Ţăranului Român a fost ridicat, a funcţionat ca atare până când regimul comunist a venit şi, trecând şi prin alte transformări, a devenit până la urmă, la iniţiativa cuplului Ceauşescu, Muzeul de Istorie al Partidului Comunist Român.

Virgiliu Hodorogea: O trecere destul de brutală.
Ion Caramitru: Brutală şi rea. Mai mult decât atât, clădirea mai mică, care era clădirea directorului muzeului şi administraţia muzeului, a fost folosită de securitate cu o mare bucurie până în ’89, iar mai ales în perioada Războiului Civil din Spania trimitea salutul şi făcea propagandă regimului comunist european. Apoi a fost folosit de consiliul de securitate intens, ca după ’89 să fie eliberată şi să mai treacă şi prin alte transformări. Vorbind de clădirea mare a muzeului, aceasta, imediat după ’90, cu larga participare a Ministerului Culturii de atunci, a domnului Pleşu şi a mea, a fost înapoiată Muzeului Ţăranului Român şi dată în custodie creatoare lui Horia Bernea.
A doua clădire, cea mică, nu a putut fi recuperată decât în perioada mea de ministeriat, mai precis în ’98 când, prin intermediul unei Hotărâri de Guvern pe care am iniţiat-o, clădirea a revenit muzeului, iar acum face parte din muzeu.

Virgiliu Hodorogea: Deci, au fost necesari opt ani de libertate.
Ion Caramitru: Opt ani de aşteptare.

Virgiliu Hodorogea: Ştiu că dumneavoastră v-aţi ocupat atunci, în acel mandat, şi de Muzeul Satului. Ce puteţi să ne spuneţi despre acest lucru?
Ion Caramitru: Am putut folosi banii Ministerului Culturii cu prioritate pentru Patrimoniul Naţional, care cuprindea nu numai muzeele dar şi clădirile de patrimoniu, siturile istorice şi arheologice. Am reuşit să avem un buget de excepţie, am creeat Programul Naţional de Restaurare a Monumentelor şi, evident, automat aceste muzee păstrătoare de monumente istorice, mobile sau imobile, au intrat în programul de priorităţi, aşa încât nu numai Muzeul Ţăranului Român, nu numai Muzeul Satului din Bucureşti, dar şi muzeele importante din ţară, cum ar fi Muzeul de Istorie din Cluj-Napoca şi multe altele, au primit sprijin de la ceea ce am putut eu să fac atunci.

Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc foarte mult pentru sprijinul dumneavoastră acordat tuturor muzeelor în perioada în care aţi ocupat această importantă funcţie publică, de Ministru al Culturii, şi vă aşteptăm în continuare cu finalizarea lucrărilor la Teatrul Naţional din Bucureşti.
Ion Caramitru: Cam într-un an şi jumătate va fii complet gata. Până atunci, însă, treptat, treptat, lucrurile încep să fie vizibile. Sunt săli care se deschid şi vom juca în ele.

Virgiliu Hodorogea: Din dragoste pentru cultură, din dragoste pentru români, domnule Ion Caramitru vă mulţumesc foarte mult pentru interviu.
Ion Caramitru: Şi eu vă mulţumesc. La revedere.

- - -Link: Cu Ion Caramitru de la Hamlet la Hamlet