“Rusia în secolul XX” şi “Ţarul Putin"
Interviu cu
G-ral Constantin Degeratu
la Bookfest 2014


Îmi amintesc cum începea ultimatumul Sovietic la adresa României în 1940, <<...acum când slăbiciunea Rusiei Sovietice este de domeniul trecutului...>>
Parcă am fi trăit doar un armistiţiu
”-
Constantin Degeratu





Domnul G-ral Constantin Degeratu, după o carieră absolut excepţională în fruntea armatei Române, are amabilitatea să ne ofere două răspunsuri la târgul de carte Bookfest 2014, imediat după o lansare de excepţie - cu două cărţi despre Preşedintele rus Vladimir Putin, care în momentul de faţă este nu numai vedeta târgului Bookfest 2014, dar din păcate este şi vedeta evenimentelor internaţionale.
Domnule General dacă puteţi comenta puţin ultimii douăzeci de ani, douăzeci şi cinci de ani chiar de la Revoluţia Română din 1989 şi cum consideraţi dumneavoastră că a evoluat conducerea rusă până la Vladimir Putin?

G-ral Constantin Degeratu: Îmi amintesc cum începea ultimatumul Sovietic la adresa României în 1940,<<... acum când slăbiciunea Rusiei Sovietice este de domeniul trecutului...>>.
Parcă am trăit doar un armistiţiu... Dacă am crezut în ’90 -’93, atunci la începuturile noii epoci ce a fost bipolară, cea de după Războiul Rece, dacă am crezut că evoluţia ar putea fii una pozitivă şi am acţionat în direcţia unei construcţii, a unor relaţii de parteneriat şi cooperare, acum pare că mai degrabă din perspectiva Rusă a fost doar un armistiţiu şi acum la Moscova se gândeşte că slabiciunea militară a Rusiei este de domeniul trecutului, deci avem o revenire clară la gândirea de tip geopolitic, de confruntare, de ostilitate şi de revanşă, din acest punct de vedere. Cam acesta ar fi motivul pentru care Putin devine vedetă, vedetă negativă din perspectiva degradării stării de securitate. Dar cred că aceasta este chestiunea, schimbarea sensului dezvoltării relaţiilor de la parteneriat şi cooperare spre revanşă, spre revizionism.


Aţi vorbit la un moment dat despre această gândire geopolitică care a avut la nivelul anilor 1900 ca principală teorie Rimland-ul: cine stăpânea teritoriile de margine ale continentelor practic stăpânea lumea. Credeţi că Putin se simte oarecum strâns, oarecum într-o menghină pe aceste frontiere maritime şi cu o creştere foarte puternică a Chinei, pentru că totuşi a ales să vândă gaze foarte bine în clipa de faţă tot Chinei, după această ceartă cu Uniunea Europeană.
Cum consideraţi din punct de vedere geopolitic că oscilează Rusia după acest parteneriat cu Uniunea Europeană, această întoarcere către China?


G-ral Constantin Degeratu: N-aş pune-o în această paradigmă, pentru că aici este alt gen de confruntare. Venind în planul 2008-2009 mai ales, Rusia a definit NATO şi extinderea NATO drept principal pericol de securitate la adresa Rusiei şi a acţionat în consecinţă, de aici determinismul geopolitic a fost unul mărunt la început să spunem, acela de dimensiunea faţadei la mări: la Marea Neagră şi la Marea Baltică, deci a fost foarte clar că a fost considerat un obiectiv geopolitic cu rădăcinile sale care sunt în teoria spaţiului vital.
Discursul lui Putin este axat în special pe această chestiune: Spaţiul Istoric Rus.
Merge uneori afirmând până la ideea de Rusie Antică, o bazaconie din punct de vedere ştiinific, dar care ne spune că spaţiul istoric Rus s-ar putea întinde până acolo unde vrea dânsul să se întindă sau unde ar vrea cineva de la Moscova să se întindă, este la fel ca în gluma aceea: "cu cine se învecinează Rusia?"...( cu cine vrea ! )
Deci, din aceeastă perspectivă nu cred că se simte încolţit şi înghesuit, ci ne spune acest lucru pentru a-şi justifica acţiunile.
N-au legătură cu China. Legătura cu China este acum de altă natură. Există clar un gen de ameninţare pe care o percepe din cauza creşterii economice a Chinei, dar manifestările de aici nu sunt legate de aceea preocupare. Într-acolo este preocuparea, în a ne arăta că nu este izolat şi că deci îşi dezvoltă cooperarea cu alte mari centre de putere şi a menţionat clar apropierea cu China şi India şi chiar le-a şi mulţumit dealtminteri pentru atitudinea lor, pe care el o consideră favorabilă Rusiei.


Îmi cer scuze, mai am si o a treia întrebare: cum resimţim noi acest nou parteneriat al Rusiei cu China pentru că noi aveam o tradiţie a bunei înţelegeri cu marele stat Chinez încă de pe vremea regimului dinainte.
Cum resimţim noi din interiorul NATO de această dată, această bună înţelegere a Rusiei cu China, ea va afecta înţelegerile economice ale României cu China şi Rusia pentru că ele totuşi se cifrează la nişte schimburi comerciale destul de considerabile pentru România în clipa de faţă?

G-ral Constantin Degeratu: N-aş fi îngrijorat pe dimensiunea aceasta pentru că relaţiile noastre cu China vor rămâne cele pe care le vom putea avea. China este mult prea stabilă pe deciziile sale şi pe trendurile istorice ca să ne creeze îngrijorări. În general, China va avea o atitudine favorabilă faţă de România pe termen lung datorită unor inerţii istorice, datorită unui mod de gândire al Chinei care ne avantajează şi pe care va trebui cu siguranţă să-l onorăm din această perspectivă.
Problema nu este acolo ci problema este confruntarea pe care Rusia o promovează între Federaţia Rusă - NATO - Uniunea Europeană, aici este problema. Şi cooperarea cu China nu ne afectează, nu creează probleme. Se încearcă a se folosi propagandistic ca o detensionare a situaţiei sau ideea de a ieşi din izolare, o izolare pe care o invocă, dar care de fapt nu este.
Din toate punctele de vedere
Parteneriatul Atlantic a oferit Rusiei parteneriat şi cooperare, nu izolare.


Vă mulţumesc foarte mult domnule General şi vă aşteptăm la următorul Târg de carte - Gaudeamus, cel din noiembrie, mai ales că va fi o perioadă fierbinte pentru România, vor fi alegerile chiar atunci.
G-ral Constantin Degeratu: Şi eu vă mulţumesc!