PROPAGANDEI Interviu cu Călin Hentea realizat de Virgiliu Hodorogea la Bookfest 2014 “cea mai periculoasă formă de propagandă este cea în care masele largi sunt gratulate, sunt linguşite, sunt adulate şi li se acordă calităţi, competenţe şi puteri, cel puţin la modul demagogic şi populist excesive, tocmai pentru a putea fi direcţionate către interesele politice ale unui grup politic restrâns sau ale unei anumite personalităţi politice, chiar împotriva adevăratelor lor interese”. Călin Hentea  Virgiliu Hodorogea: Suntem cu domnul Călin Hentea imediat după lansarea volumului „Spectacolul Propagandei” şi încercăm să facem o propagandă mascată a acestei cărţi deosebite luând acest interviu exact în faţa standului de carte cu o fotografie specială cu acest volum, care are şi o copertă inedită: un copil care de mic este supus propagandei – îl vedem cu pălărie, cu un joben care ne arată că până la urmă trebuie să ajungă probabil o mare personalitate, aflându-se lângă globul pământesc ca să ia probail vreo decizie. La ce anume v-aţi gândit începând de la coperta acestei cărţi pentru că trebuie să dezvăluim cititorilor faptul că, capitolele sunt inedite, adică începând de la artă plastică, film, muzică, propagandă care este cuprinsă în absolut toate domeniile de activitate umană. Vă rog! Călin Hentea: Trebuie să vă dezamăgesc, dar Coperta reprezintă o carte poştală circulată pe 19 ianuarie 1919 în România. Este o alegorie, o metaforă – cel care a realizat-o probabil că nu s-a gândit la propagandă sub nici o formă, o alegorie care lui i s-a părut interesantă prin ineditul combinaţiilor dintre copilul care priveşte la globul pământesc, iar eu am ales-o tocmai pentru că dă această alegorie, această, cum să spun, imagine de ansamblu, <universalitatea propagandei în timp şi spaţiu>. Este şi harta Europei pe spate şi globul pământesc şi copilul în inocenţa sa care priveşte la acest spectacol. De asta am ales cartea poştală, dar e o carte poştală şi nimic mai mult. Virgiliu Hodorogea: Am văzut din primele pagini ale volumului pe care l-aţi lansat chiar acum că aţi început cu propaganda în artă. În primul rând realizaţi în carte o prezentare de-a lungul secolelor a propagandei în arte, în religie , bineînţeles, şi ajungeţi pâna la cărţi de prost renume aş putea spune la Mein Kampf , după care analizaţi propaganda în filme, probabil televiziune şi aşa mai departe. Care este mai actuală vremurilor noastre? Dacă puteţi sintetiza doar puţin, să zicem propaganda în artă şi după aceea să trecem la arta contemporană, filmul şi televiziunea! Călin Hentea: M-am referit la artă, adică la artă monumentală, cea care se vede de către orice trecător pe stradă. M-am referit la arhitectură, m-am referit la pictura care este reprodusă apoi pe cărţi poştale, timbre sau în albume sau chiar care au mesaje pentru o anumită elită intelectuală ce vizitează muzee, galerii şi aşa mai departe. Virgiliu Hodorogea: Reţinem din urmă cu 100 de ani şi timbrele cu Carol care la vremea respectivă erau tot o propagandă a Poştei Române. Călin Hentea: Da, absolut! Şi nu numai a Poştei Române, a Poştei Marii Britanii, a tuturor monarhiilor şi a republicilor. Virgiliu Hodorogea: Foarte puţină lume cunoaşte astăzi, pentru că nu mai sunt la modă, colecţiile de timbre cum erau odată, dar timbrul reprezenta o propagandă excepţională începând cu 200 de ani în urmă. Călin Hentea: Exact! Dar şi cartea poştală. Arta nu este întotdeauna doar artă pentru artă, există şi aşa ceva, dar de cele mai multe ori artiştii n-au putut rezista tentaţiilor de a transmite un anumit mesaj care probabil le-a fost comandat de către mecena lor. De exemplu, Holbein a pictat tabloul lui Henric al VIII-lea la comanda regelui şi sigur că acest portret celebru al lui Henric al VIII-lea este, dacă vreţi, o probă de relaţii publice, de imagologie “avant la lettre”. Am dat un exemplu. Sau celebrul tablou al lui Delacroix „Libertatea conducând poporul” pictat în 1830 . Ei bine, toate acestea am încercat să le traduc în limbajul a ceea ce înseamnă propaganda astăzi. Pentru că la 1830 conceptul acesta nu avea acelaşi înţeles. Virgiliu Hodorogea: Era mai mult pentru o nomenclatură a acelei epoci. Călin Hentea: Nici nu făcea parte din limbajul curent la 1830. Propaganda a apărut ca termen în sine la 1622 când Papa Grigore al XV-lea a înfiinţat Colegiul de Propaganda Fide pentru contracararea protestantismului lui Martin Luther. Dar trecând prin toate aceste forme de artă am simţit nevoia să reliefez la fel şi în cazul Casei Poporului, de exemplu, sau a Casei Scânteii. Casa Scânteii este un model de propagandă stalinistă aşa cum Casa Poporului este un model de propagandă de megalomanie ceauşistă foarte recentă şi aşa mai departe. Ajungând până la film, filmul sigur este cel mai accesibil. Un ultim exemplu pe care l-am menţionat aici în carte este filmul „Majordomul”, recent, o producţie americană care pare a fi o istorie a mişcării pentru drepturile civile din Statele Unite, dar cartea poate fi foarte bine citită ca o propagandă în favoarea partidului democrat din Statele Unite din perspectiva viitoarelor alegeri prezidenţiale având ca public ţintă, pe cine?.. populaţia de culoare Cei care vor vedea filmul vor înţelege această traducere pe care o fac eu acestui film. Am prezentat şi fotografia, ziarele, romanele - vorbeaţi de Mein Kampf. Da, Mein Kampf este o carte de propagandă, dar şi „Pe aripile vântului” este o carte de propagandă în favoarea valorilor sudului american, a acelor state din sudul american, să ne aducem aminte că... Virgiliu Hodorogea: O epopee a sudului contra nordului, dar care ne place foarte mult în clipa de faţă. Călin Hentea: Sigur că o privim acum din perspectiva filmului cu Vivien Light, e totul foarte frumos, două serii, e minunat! Dar în subsol sunt toate acele imagini ale negrului fericit şi ale albului civilizator din statele din sudul Statelor Unite în opoziţie cu ideea de persecuţie şi de, cum să spun, de segregare rasială. Tot în carte este vorba despre filme mai puţin cunoscute de către spectatorii actuali, este vorba despre „Naşterea unei naţiuni” care a fost un film care a dus la renaşterea Ku Klux Klan din Statele Unite în 1915, când a avut lansarea. Este vorba în carte şi despre filmul care a fost şi la Televiziunea Română - „Soviet Story”, un film crunt, antisovietic şi anticomunist care a fost acuzat de către conducerea de la Moscova de fascism. Regizorul este un estonian care într-adevăr are convingeri de dreapta, dar care arată nişte imagini extraordinar de puternice din trecutul şi din istoria comunismului recent. Exemplele sunt multe, la fel cum spuneam şi, inclusiv fotografia de pe coperta a IV-a a revistei. Virgiliu Hodorogea: În tot acest spectacol care vi s-a părut până la urmă cea mai periculoasă, cea mai penetrantă formă de propagandă atât la nivelul maselor cât şi ca intensitate? Călin Hentea: Una anume nu o pot denumi. Pot spune că cea mai periculoasă formă de propagandă este cea în care masele largi sunt gratulate, sunt linguşite, sunt adulate şi li se acordă calităţi, competenţe şi puteri, cel puţin la modul demagogic şi populist excesive, tocmai pentru a putea fi direcţionate către interesele politice ale unui grup politic restrâns sau ale unei anumite personalităţi politice, chiar împotriva adevăratelor lor interese. Este vorba despre populism, despre demagogie şi care se petrece inclusiv şi prin cărţi, se petrece şi prin filme, se petrece şi prin tablouri, prin caricaturi, prin articole de presă, prin fotografii, prin tot ce vedeţi dumneavoastră. Virgiliu Hodorogea: Şi cum vedeţi, să zicem în această săptămână de imediat după alegeri, acestă propagandă să spunem recentă care se petrece zilnic asupra maselor, pentru că propaganda, haideţi să spunem din capul locului ea nu încetează niciodată? Propaganda nu există doar în perioada alegerilor, propaganda este zi de zi, oră de oră şi ea este foarte bine direcţionată. Călin Hentea: E adevărat. Dar, în acelaşi timp trebuie spus că nu există numai propagandă rea şi ticăloasă, doar rele şi ticăloase sunt scopurile pentru care ea este făcută, ci există şi o propagandă bună, benefică societăţii pentru că, de exemplu propaganda care s-a făcut pentru Unirea Principatelor Române de către generaţia paşoptistă la Paris - a fost atunci o generaţie în interesul poporului şi a naţiei române. Virgiliu Hodorogea: Da, s-a făcut timp de 10 ani. Călin Hentea: Aşa, la fel propaganda care s-a făcut în Occident pentru admiterea României în NATO şi UE iarăşi a fost o propagandă benefică intereselor reale ale poporului român. Propaganda care s-a facut acum, la care faceţi referire în alegerile electorale, dacă e să fac o caracterizare în două cuvinte a modului în care s-a făcut a fost o propagandă cretină, tembelă şi de cea mai joasă calitate intelectuală şi culturală. Sloganurile au fost perfect idiotizante şi exact din categoria aceea de care vă vorbeam: să lăudăm masele, vai ce grozavi sunt românii, noi ne batem pentru români. Vorbe goale! Îmi pare rău că trebuie să o spun, dar am fost extrem de dezamăgit de nivelul execrabil, aproape meschin al propagandei tuturor partidelor şi formaţiunilor politice şi independenţilor care au participat la aceste alegeri. Virgiliu Hodorogea: Eu vă mulţumesc foarte mult pentru acest interviu şi vom recomanda în mod deosebit această carte „Spectacolul Propagandei”. Călin Hentea: Numai bine! 
|
 |
