ARHITECTURA INTERBELICĂ ÎN BUCUREŞTI Interviu cu Arhitect Adrian Crăciunescu realizat de Virgiliu Hodorogea în decembrie 2014 “Spre deosebire de Casa Poporului care a fost o manifestare violentă împotriva unui oraş întreg, care a presupus demolări, a fost o cu totul altă manifestare şi ele nu suportă comparaţii nici ca arhitectură nici ca demers urbanistic sau politic sau economic de niciun fel, una este ceva care se încadrează într-un oarecare curs firesc al evoluţiei, mă refer la Palatul Telefoanelor şi la Hotelul Intercontinental, pe când cealaltă este o manifestare distructivă de schimbare radicală a oraşului, pentru a-i şterge istoria de fapt”. Arhitect Adrian Crăciunescu Virgiliu Hodorogea: Continuăm seria de interviuri realizate cu ocazia acestei expoziţii deosebite de arhitectură interbelică în Bucureşti şi avem o scurtă discuţie cu domnul Adrian Crăciunescu care doreşte să puncteze câteva elemente legate de această expoziţie deschisă astăzi în Calea Victoriei la Biblioteca Academiei Române. Arhitect Adrian Crăciunescu: Îl reprezint pe domnul director Adrian Majoru care a organizat, a achiziţionat această expoziţie, deci Muzeul Municipiului Bucureşti este parte a acestei expoziţii. Dânsul neputând să vină, m-a rugat să vin să exprim interesul pe care muzeul l-a avut pentru această categorie a patrimoniului care este foarte bogat şi în acelaşi timp foarte neglijat în Bucureşti, iar Muzeul Municipiului Bucureşti, prin această expoziţie, a vrut să-şi manifeste interesul pentru promovarea în primul rând a acestei arhitecturi pe care lumea nu o mai recunoaşte şi atunci, măcar consolidarea unor imagini pe care oamenii le-ar putea recunoaşte în clădiri, care din fericire unele încă mai există, iar altele există dar sunt mutilate de curentele actuale cu reabilitarea termică, cu schimbările tâmplăriilor, cu toate lucrurile care afectează micul detaliu care era de fapt sufletul acestei arhitecturi. Deci, aceasta a fost o primă intenţie. Pe viitor, probabil că Municipalitatea, nu ştiu exact în ce măsură Primarul şi Arhitectul Şef au o viziune pentru chestia aceasta, acesta este un patrimoniu care ar constitui extrem de clar şi o imagine de brand a Bucureştiului. În Tel Aviv, de exemplu, există în centrul oraşului o parcelare din anii ’20 care a fost introdusă în lista Patrimoniului Mondial , Tel Aviv - oraşul alb. Cu o astfel de arhitectură, aş îndrăzni să spun că arhitectura de la noi este mult mai spectaculoasă şi mult mai concentrată şi totuşi, în lista Patrimoniului Mondial, este un oraş care este “vândut” ca fiind cea mai mare concentraţie de arhitectură modernistă din lume şi a fost clasat ca atare. Ori din punctul meu de vedere se face o mare greşeală în Bucureşti pentru că nu se face efortul de a aduce la lumină această arhitectură, de a o prezenta cum trebuie şi de a reface, alături de Micul Paris, un brand pentru Bucureşti cum ar merita. Virgiliu Hodorogea: Noi suntem astăzi lângă o clădire care a ridicat Bucureştiul ca fiind o capitală cu un zgârie-nor în perioada interbelică, Palatul Telefoanelor, şi am insistat să luăm acest interviu chiar lângă panoul cu Palatul Telefoanelor pentru că a fost o clădire care a stârnit controverse în acea perioadă interbelică, ea a fost construită putem spune cu patent american, cu arhitecţi americani, dar şi cu tehnică germană în acea perioadă, pentru că se ştie că în România firmele germane construiau foarte mult nu numai în domeniul arhitecturii dar şi mai ales în domeniul industrial sau de infrastructură, la vremea respectivă infrastructura fiind reprezentată aproape 90% de calea ferată. Arhitect Adrian Crăciunescu: Acest lucru cu calea ferată este interesant pentru că de fapt, Palatul Telefoanelor este prima clădire cu structură din oţel îmbrăcată în stilul construcţiilor americane, altfel arhitectura modernistă deja stârnise în epocă un fel de rumoare prin clădirea lui Horia Creangă, blocul Aro, actualul cunoscut de public cinematograful Patria. Deci, aceea a fost o clădire (blocul Aro - actualmente cinematograful Patria) care a stârnit discuţii, aşa cum a stârnit şi această clădire (Palatul Telefoanelor) discuţii aici prin înălţimea ei deosebită. Dar ea arată de fapt o cale deschisă a Bucureştiului deoarece la vremea respectivă era un amestec care se mai păstrează şi astăzi între arhitectură modernă, arhitectura tradiţională, care era reprezentată de vechiul Teatru Naţional şi clădiri specifice secolului al IX-lea şi eclectică (Palatul Băncii Naţionale - 1885, Ateneul Român - 1888, Casa de Economii şi Consemnaţiuni - 1900). Virgiliu Hodorogea: Să mai facem un pas peste 50 de ani de la Palatul Telefoanelor. Am avut în anii ’70 tot o tentativă de continuare a construcţiilor de tip zgârie-nor, tot cu americanii. Este vorba despre clădirea Intercontinental, construită în perioada comunistă, dar care a rămas ca o emblemă pentru Bucureşti cel puţin 25 de ani poate chiar mai mult până când a apărut o altă cladire, Casa Poporului. Am să vă rog să faceţi o trecere de la Palatul Telefoanelor, primul zgârie-nor al Bucureştiului şi poate primul zgârie-nor din Europa de Est, la al doilea zgârie-nor al Bucureştiului, Intercontinentalul şi a treia clădire care în clipa de faţă este a doua clădire din lume ca suprafaţă construită, cum ne-am obişnuit foarte mulţi, Casa Poporului - Palatul Parlamentului României. Arhitect Adrian Crăciunescu: Este o discuţie care ar face subiectul unei conferinţe probabil pentru că nu suportă comparaţie, pentru că Palatul Telefoanelor era în trendul epocii de creare a unor bulevarde şi a unor investiţii străine speciale, clădirea Intercontinental este făcută în perioada aşa zisului dezgheţ şi a independenţei practicată de Ceauşescu, deci era într-un fel şi o expresie politică. Pe de altă parte, terenul pe care s-a construit era un teren de multă vreme liber şi acolo au tot fost concursuri pentru că era un loc destinat Primăriei Capitalei şi mai fuseseră proiecte, inclusiv cel al lui Petre Antonescu care avea, aşa cum este clădirea Primăriei Sectorului 1 cu un turn campanilă, aşa era prevăzut şi în proiecte, deci nu era pe un teren cu construcţii. Spre deosebire de Casa Poporului care a fost o manifestare violentă împotriva unui oraş întreg, care a presupus demolări, a fost o cu totul altă manifestare şi ele nu suportă comparaţii nici ca arhitectură nici ca demers urbanistic sau politic sau economic de niciun fel, una este ceva care se încadrează într-un oarecare curs firesc al evoluţiei, mă refer la Palatul Telefoanelor şi la Hotelul Intercontinental, pe când cealaltă este o manifestare distructivă de schimbare radicală a oraşului, pentru a-i şterge istoria de fapt. Virgiliu Hodorogea: Ce credeţi că va urma pentru Bucureşti în dezvoltarea pe următorii 5-10 ani? Va fi o dezvoltare pe verticală sau va fi o dezvoltare extensivă a Bucureştiului către să spunem zona de nord, către Otopeni aşa cum s-a spus la un moment dat? Arhitect Adrian Crăciunescu: M-aţi pus la o discuţie foarte lungă, o văd aşa ca pe o dezvoltare uşor haotică, nu pentru că aşa trebuie făcut ci pentru că aşa se poate, cam asta este regula, pe nişte scheme care au fost în unele locuri gândite în anii ’30, confirmate prin anii ’50, plasate în Planul Urbanistic General şi abia puse în practică astăzi cu mult scandal şi aici mă refer la axa Buzeşti - Uranus, deci este greu de spus. Ţine de voinţa administrativă a unui Primar la un moment dat. Vedeţi ce se întâmplă cu pasajul inutil din punctul meu de vedere care se face la Casa Scânteii. Eu îi spun în continuare Casa Scânteii pentru că acesta a fost scopul pentru care a fost creată, Casa Presei Libere care astăzi de fapt este un suport publicitar de panouri publicitare. Ea era altfel gândită. Deci, acolo se face un pasaj care nu face decât să mute o problemă de trafic dintr-o intersecţie, o s-o mute la Arcul de Triumf şi nu vom rezolva nimic, decât că vom cheltui nişte bani şi vom tăia nişte pomi şi vom strica o simetrie a unui bulevard care fusese gândit într-un anumit fel. Deci, sunt dezvoltări care pot fi considerate dezvoltări, sunt dezvoltări care sunt criticabile de multă lume şi lăudate de altă lume ca în orice oraş. Dar nu cred într-o strategie coerentă. Să vedem ce o să zică noul Plan Urbanistic General care este în curs de elaborare şi despre care nu ştiu nimic să vă spun. Virgiliu Hodorogea: Deci, aşteptăm un nou Plan Urbanistic General pentru capitala România, probabil în anul 2015 sau va mai dura? Arhitect Adrian Crăciunescu: Eu cred că în 2015 abia dacă o să intre într-o oarecare dezbatere publică, o schiţă a sa. Deci ca procedură, mă îndoiesc că în 2015 va fi dat un răspuns, dar probabil că în 2015 vom şti măcar la nivel de concept ce se doreşte. Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc foarte mult şi aşteptăm noutăţile pentru 2015, indiferent care vor fi ele. Arhitect Adrian Crăciunescu: Vă mulţumesc şi eu. Cu multă plăcere.