Zahăr şi Miere - Gabriel Gafiţa


www.nemira.ro
Zahăr şi Miere (2015)
“... traducerea în româneşte a lui “Sugar and Honey”, care sunt două moduri de adresare în limba engleză pe care şi le spun îndrăgostiţii în general.
Cât despre ambasadele României şi despre mediul diplomatic pe care-l descriu aici, am încercat să prezint acest mediu, dezbrăcându-l de protocol, de mister, de bănuiala că se ocupă de mari spionaje, şi că se umblă numai la recepţii.
Deci personajele acestei cărţi sunt nişte funcţionari ca orice alţi funcţionari ai Statului Român, care au ambiţiile lor, au lucrăturile lor, care încearcă să obţină un avantaj unul asupra celuilalt,...”

Interviu cu Gabriel Gafiţa

realizat de Virgiliu Vasile Hodorogea





Virgiliu Hodorogea: Suntem la Gaudeamus 2015 cu domnul Gabriel Gafiţa, unul dintre diplomaţii de seamă ai României.
Am să vă rog să ne faceţi o succintă prezentare a evoluţiei dumneavoastră începând în primul rând cu anul 1990 pentru că foarte multă lume vă ştie acum şi ca scriitor, urmare a cărţii dumneavoastră de anul trecut, din 2014, “Du-te departe de mine“.

Gabriel Gafiţa: Activitatea mea literară a început în 1971 de fapt cu un volum de proză scurtă, a continuat în 1980 cu un roman primit foarte bine în altă ţară şi apoi a urmat o pauză pentru că timp de 10 ani de zile două cărţi ale mele s-au blocat la cenzura regimului precedent, iar apoi au apărut la începutul anilor '90 amândouă şi apoi eu am trecut în diplomaţie şi m-am dedicat 25 de ani acestei meserii fără alte interferenţe.

Virgiliu Hodorogea: Trebuie să spunem tuturor celor care vor asculta şi vor citi acest interviu în revista noastră, "Revista Presei de Carte", faptul că tatăl dumneavoastră era critic literar, deci sunteţi dintr-o familie cu puternice antecedente literare, ca să spunem aşa, iar dumneavoastră practic 15 ani mai întâi aţi scris, apoi aţi întrerupt, după care aţi trecut în diplomaţie.
Deci ambele aspecte aş vrea să le subliniem, atât cariera literară cât şi cariera diplomatică.

Gabriel Gafiţa: Tatăl meu a fost Mihai Gafiţa, redactor şef la editura Cartea Românească, a murit la cutremur, în 1977. Fratele lui, Viniciu Gafiţa, a fost, de asemenea, editor şi autor de literatură pentru copii, unul dintre cei mai cunoscuţi.
Eu sunt cel care vă vorbeşte în momentul de faţă şi un frate al meu, Mihnea Gafiţa, este traducător de limba engleză şi editor, de asemenea, în momentul de faţă. Cariera mea literară a cunoscut acest hiatus de circa 20 de ani, timp în care am trecut în diplomaţie şi m-am ocupat numai de diplomaţie.
În anul 2013 am simţit nevoia să mă reapuc de scris şi rezultatul a fost
romanul "Du-te departe de mine"
apărut în 2014 la Nemira.

Virgiliu Hodorogea: Vă rog să ne spuneţi două cuvinte despre romanul "Du-te departe de mine" din 2014 pentru că a fost un redebut al dumneavoastră în literatură.



Gabriel Gafiţa: Un redebut, este adevărat, la 60 de ani!
Este interesant lucrul acesta. Este un roman despre modul cum oamenii şi-au schimbat identităţile după 1990.
Cum au simţit nevoia să schimbe domeniul sau să nu-l schimbe, dar să-şi schimbe identitatea, imaginea publică.

Virgiliu Hodorogea: Unii dintre ei consideraţi că şi-au schimbat precum lupul, doar blana?
Gabriel Gafiţa: Unii da, alţii au schimbat ceva, însă schimbările nu au fost atât de profunde încât să iasă din domeniul care le era familiar înainte de 1989. Este o carte despre să spunem un agent acoperit, despre cum el îşi schimbă acoperirea, însă nu-şi schimbă şi esenţa activităţii lui.

Virgiliu Hodorogea: Deci, practic el rămâne acelaşi să spunem "lup singuratic" în domeniul informaţiilor?
Gabriel Gafiţa: Absolut. Acolo încerc să definesc ceea ce se numeşte piaţa de informaţii şi cum se vând şi se cumpără informaţiile.
Şi la un moment dat ideea de informaţie, vânzare şi cumpărare de informaţii, este aproape mai periculoasă şi mai ucigătoare decât comerţul cu arme.

Virgiliu Hodorogea: Este tot un comerţ liber, putem spune, chiar fără taxe...
Gabriel Gafiţa: Este un comerţ fără taxe, chiar foarte liber nu este după cum se vede din cartea mea, pentru că sunt interferenţe foarte multe, ideea mea fiind aceea că înainte de 1989 te fereai dintr-o singură direcţie, ameninţarea venea dintr-o singură direcţie, securitatea, iar după 1989, în condiţii de libertate, ameninţarea îţi vine din toate părţile
şi atunci... nu mai eşti sigur de nimic!

Virgiliu Hodorogea: Trecând acum de la acea carte extrem de profundă asupra felului în care lucrau agenţii sub acoperire în mediul acesta informaţional, periculos, mai ales după ceea ce a dispărut să spunem lupta dintre cele două blocuri, Tratatul de la Varşovia şi NATO, ea dispărând s-ar părea doar aşa, formal, pentru că am constatat cu toţii în ultimii doi ani că de fapt nu prea a dispărut. Cum puteţi comenta?
Gabriel Gafiţa: Pot comenta prin faptul că este o lume foarte complexă cea în care trăim şi sunt foarte multe grupuri de interese.
Ele acţionează prin mijloace mai puţin vizibile şi atunci scopurile rămân clare, nu prea şti bine cine sunt actorii, însă la un moment dat aceste scopuri se realizează şi îţi dai seama că, aşa cum să vă spun eu,... complexitatea unui fenomen depăşeşte o mişcare de stradă sau depăşeşte un moment de fuziune populară şi că sunt alte interese în spate.

Virgiliu Hodorogea: Trebuie să vă mărturisesc că în acest târg de carte, Gaudeamus 2015, avem cel puţin 4 cărţi care reflectă situaţia geopolitică deosebit de complexă care este acum generată de situaţia din Siria.
Cum vedeţi dumneavoastră acum, la încheierea mandatului dumneavoastră diplomatic, această situaţie explozivă - SIRIA, care s-ar părea că a pocnit tocmai la Paris, deci în inima Occidentului?

Gabriel Gafiţa: Cred că problema se poate defini în felul următor.
Refugiaţii de război au fost întotdeauna, mai exact - de câte ori au existat războaie, au existat şi refugiaţi de război.
O parte din aceşti refugiaţi categoric sunt oameni nefericiţi, amărâţi, care au pierdut totul, care şi-au pierdut familia.
Există însă printre ei în momentul de faţă şi oameni care au şi alte scopuri decât acela de a se pune la adăpost.
Şi în general, în imaginea refugiatului de război de până acum noi am ştiut că este un om care vine de undeva şi este recunoscător ţării care-l primeşte şi încearcă să se integreze acolo unde a fost primit sau schimbă ţara până când ajunge în locul unde i se pare că i se potriveşte şi atunci el încearcă să se integreze.
Între aceşti mulţi refugiaţi care sunt în momentul de faţă veniţi în Europa, unii nu vor să se integreze în mod cert şi unii încearcă chiar să impună valorile lor, să impună ideile lor, să impună extremismul lor.
Cu aceştia este o mare problemă.

Virgiliu Hodorogea: Domnule Gafiţa, dumneavoastră v-aţi ocupat de-a lungul timpului şi de o analiză a minorităţilor, cam acum 20 de ani, în '90-'91, aţi fost responsabil sau consilier, expert guvernamental pe problema minorităţilor.
Deci, cunoaşteţi foarte bine problema minorităţilor la modul general.
Problema minorităţilor musulmane este o problemă aparte faţă de problema minorităţilor în general după părerea dumneavoastră?

Gabriel Gafiţa: Cred că poate deveni o problemă în momentul în care aceste comunităţi sau membrii acestor comunităţi încearcă să impună valorile lor, să impună principiile lor de viaţă,
să impună Sharia
în comunităţi care nu cunosc aceste lucruri.
Astfel faptul că dacă noi mergem într-o ţară musulmană nu încercăm să ieşim cu sticla de alcool pe stradă, evident, aceasta pentru că respectăm regulile lor, şi atunci exact acelaşi lucru ne aşteptăm să se petreacă şi invers, adică în Europa să nu ni se impună legea Sharia de exemplu, care produce nişte orori în anumite ţări ale lumii, în statele cu manifestări extremist musulmane.
Deci, în această măsură sigur că orice comunitate este acceptabilă pentru cealaltă. În momentul însă când o comunitate vine la mine, pe teritoriul meu şi vrea să-mi impună ceva, atunci totul devine complicat.

Virgiliu Hodorogea: Credeţi că soluţia Premierului din Australia, care a venit şi a spus la un moment dat “vă primim în ţara noatră dar trebuie să respectaţi regulile din Australia”, aceasta fiind o comprimare a mesajului.
Gabriel Gafiţa: Deci este absolut adevărat faptul că dacă cineva vrea să se stabilească într-o anumită ţara e una. Dacă este doar un refugiat temporar, sigur, are convingerile lui, credinţa lui, are religia lui.
Dar dacă vrea să se stabilească într-o anumită ţară, păi trebuie să îmbrăţişeze modul de viaţă al ţării respective sau cel puţin să se manifeste, să-şi păstreze identiatea religioasă, culturală, dar fără a intra în conflict, fără a o impune altora.
Despre asta este vorba aici.
Deci, aici, ca să revin şi la experienţa mea pe linie minoritară, orice minoritate trebuie respectată, trebuie acordată demnitate, nu trebuie să o aspirăm, adică să o integrăm, dar nici să nu o lipsim de propria ei identitate.
În acelaşi timp nici nu poţi să accepţi ca o minoritate de un anumit tip să impună unei anumite majorităţi să schimbe regulile societăţii în care se găseşte.



Virgiliu Hodorogea: Şi acum să trecem la ultima carte, “Zahăr şi Miere”, pentru că aici avem o abordare umoristică a problemelor din Ambasade, din delegaţiile comerciale poate sau consulare ale României şi care culminează cu o descriere foarte exactă între două personaje, “Zahăr”şi “Miere”, despre care am să vă rog în primul rând să ne vorbiţi doar câteva minute dacă se poate.
Gabriel Gafiţa: “Zahăr şi Miere” este titlul celei mai mari povestiri din carte şi vine de fapt de la un bărbat şi o femeie, soţ şi soţie, şi pe scurt este traducerea în româneşte a lui “Sugar and Honey”, care sunt două moduri de adresare în limba engleză pe care şi le spun îndrăgostiţii în general.
Cât despre ambasadele României şi despre mediul diplomatic pe care-l descriu aici, am încercat să prezint acest mediu, dezbrăcându-l de protocol, de mister, de bănuiala că se ocupă de mari spionaje, şi că se umblă numai la recepţii.
Deci personajele acestei cărţi sunt nişte funcţionari ca orice alţi funcţionari ai Statului Român, care au ambiţiile lor, au lucrăturile lor, care încearcă să obţină un avantaj unul asupra celuilalt, ...deci, ...ei sunt exact ca toată lumea!
Şi de aici intervine o anumită controversă... pentru că ne-am aştepta ca ei să se ocupe de cu totul altceva!...
...Iar ei se ocupă exact cu ceea ce ocupă oricare înalt funcţionar al Statului în România.
Apare ceea ce se numeşte trafic de influenţă, apare corupţia, apar toate lucrurile cu care suntem familiarizaţi din presă, din media română.
Apare inclusiv surpriza pe care un arab, şoferul arab al ambasadei, o serveşte la sfârşit, atunci când toată lumea crede că este un om devotat şi fidel ambasadei,...dar el este un...

Virgiliu Hodorogea: Nu spuneţi mai mult!.. pentru ca toată lumea să citească din carte.
Gabriel Gafiţă: Da. Doar o idee - personajul principal îşi schimbă peste noapte imaginea - îşi schimbă profilul şi devine exact opusul a ceea ce fusese până atunci, lucru pe care-l vedem acum dacă ne uităm la ceea ce s-a întâmplat la Paris, la ceea ce s-a întâmplat şi în Belgia zilele acestea,... exact oameni care au fost ani de zile cetăţeni ai ţărilor respective s-au întors împotriva acelor ţări ....şi au acţionat criminal împotriva ţărilor care i-au adoptat!

Virgiliu Hodorogea: Domnule Diplomat Gafiţa vă mulţumim foarte mult, vă mulţumim în calitatea dumneavoastră dublă de diplomat şi de scriitor sau de scriitor şi diplomat...care consideraţi că este cea mai bună ordine?
Gabriel Gafiţa: Sunt amândouă. Mi-ar fi greu să spun care este prima şi care este a doua.

Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc pentru interviu.

Gabriel Gafiţa: Mulţumesc şi eu.





Zahăr şi Miere - Gabriel Gafiţa


www.nemira.ro