Revista Presei de Carte
Bogdan Bucur - Sociologia proastei guvernări în România interbelică

Sociologia
proastei guvernări
în România interbelică

Autor: Bogdan Bucur






Interviu cu Bogdan Bucur
realizat de
Virgiliu Hodorogea

Virgiliu Hodorogea: La Gaudeamus 2019, domnul Bogdan Bucur a avut din nou o carte deosebită, “Sociologia proastei guvernări în România interbelică”, dar nu putem spune despre guvernarea în România lucruri foarte bune nici astăzi. Am să vă rog să faceţi o legătură între proasta guvernare în perioada interbelică şi proasta guvernare în zilele noastre.

Bogdan Bucur: “Sociologia proastei guvernări în România interbelică” aşa după cum am precizat şi în partea introductivă este o carte la care lucrez de 10 ani, este teza mea de doctorat revăzută şi adăugită.
Vă spun cinstit, vă spun onest că întotdeauna am avut o relaţie deschisă şi corectă cu cititorii mei, că după susţinerea tezei mele de doctorat nu am avut îndrăzneala să public această carte, mi-a fost pur şi simplu frică, pentru că am dorit să fiu sigur că ipotezele ştiinţifice pe care eu le-am enunţat în teza mea de doctorat şi care sunt neschimbate în carte sunt corecte.

Virgiliu Hodorogea: Adică sunt neinfluenţate de ceea ce se întâmplă şi se vorbeşte în prezent.
Bogdan Bucur: Nu, sigur că principala motivaţie pentru care mi-am dorit să înţeleg şi să cercetez fenomenele politico-administrative din perioada interbelică a fost o anumită nemulţumire firească sau anumite întrebări mai degrabă pe care le aveam în legătură cu prezentul şi de fiecare dată consider că cea mai bună soluţie pentru a înţelege prezentul este să ne ducem în trecut, să ne ducem în trecut şi să recurgem la documente, să recurgem la o metodă de cercetare şi nu doar la documente pentru că este plin trecutul naţional de arhive şi de diferite tipuri de izvoare.
A nu se înţelege că dacă cineva se duce şi cercetează un izvor istoric sau o sursă istorică, dintr-o dată devine istoric. Nu. Ele trebuie extrase şi interpretate după o anumită metodă pe care profesioniştii în domeniu se presupune că o au. Aşadar ceea ce este excepţional în această carte este faptul că eu am recurs la sursele culese de Şcoala Sociologică din Bucureşti, la documentele sociale ale Şcolii Monografice condusă de profesorul Dimitrie Gusti, adică la urmele cercetărilor sociologice desfăşurate în perioada interbelică cu caracter politico-administrativ.
Mai mult decât atât, aceste cercetări sociologice derulate în perioada interbelică au un caracter de reprezentativitate pentru provinciile din cadrul cărora au făcut parte comunităţile rurale studiate de şcoala Gusti.
Repet ca să fiu şi mai clar înţeles, Şcoala Monografică, Şcoala Sociologică de la Bucureşti a desfăşurat cercetări monografice în perioada 1925-1947 într-o manieră instituţionalizată sau neinstituţionalizată, adică ca entitate dar şi de către sociologi pe cont propriu în anumite sate din România Mare pe care ei după o anumită metodologie pe care am prezentat-o în carte au considerat-o reprezentativă pentru comunităţile respective.

Virgiliu Hodorogea: Puteţi să ne daţi 2-3 detalii, având în vedere că s-a desfăşurat în Transilvania, Ţara Românească şi Moldova, despre faptul că au fost diferite metodele cu care s-a făcut analiza atunci, în perioada 1925-1947?
Bogdan Bucur: Nu. Metodologia de analiză nu. Metodologia de culegere a datelor a fost similară pentru toată perioada 1925-1947, au fost obişnuitele anchete sociologice de teren mai degrabă sub formă de interviuri, uneori şi ca chestionar, ca sondaj de opinie, dar cel mai frecvent au fost interviuri luate unei părţi semnificative din populaţia rurală a unui sat, sat care a fost considerat un etalon reprezentativ, a fost selectat după considerente pe care nu vreau să le dezvolt acum pentru că se găsesc în carte, bineînţeles că nu este doar un sat, este un conglomerat, un număr de localităţi rurale care au fost considerate reprezentative pentru fiecare provincie în parte.

Virgiliu Hodorogea: Puteţi să ne spuneţi pe ce zone s-au axat, de exemplu pentru Transilvania în jurul Clujului sau pentru Ţara Românească în jurul Bucureştiului, astfel de repere ne puteţi furniza?
Bogdan Bucur: Da. Bineînţeles că vă pot furniza, ele sunt enunţate şi în carte, sunt realizate în câteva sute de sate, vă puteţi imagina că nu le-am putut ţine minte pe toate şi nu cred că le ştie nimeni pe dinafară.

Virgiliu Hodorogea: Nu toate, doar câteva indicii despre zonele mai apropiate de oraşe.
Bogdan Bucur: Cercetările monografice încep în 1925, cele asumate de Dimitrie Gusti şi de Institutul Social Român, încep la Ruşeţu, judeţul Brăila, continuă în 1926 la Goicea Mare în Oltenia, în 1927 cred că ajung la Nereju în judeţul Putna de atunci, Vrancea de astăzi, în 1928 ajung la Fundul Moldovei în judeţul Câmpulung de atunci, Suceava de astăzi cred, în Bucovina, în 1929 cred că sunt la Drăguşi, judeţul Făgăraş de atunci, Braşov de astăzi, în 1931 sunt în Basarabia la Cornova şi în 1934-1935 monografiştii lui Gusti ajung în localitatea Şanţ din judeţul Bistriţa-Năsăud. Pe lângă astea, Şcoala Gusti a desfăşurat şi o serie de cercetări, de muncă socială, muncă culturală de teren, şi încep să fie din ce în ce mai des selectate localităţile după aceleaşi criterii de reprezentativitate, dar şi după nevoile stringente ale populaţiei rurale. Încep cu 1934 când Gusti ajunge director general al Fundaţiei Culturale Regale “Principele Carol” şi ele practic se dublează, numărul de localităţi, 10, 20, de la an la an.

Virgiliu Hodorogea: Astfel puteţi să ne spuneţi la final că volumul dumneavoastră cuprinde o prezentare de ansamblu a zonei româneşti în perioada interbelică. Dar care este relevanţa pentru anul 2019 a aceastei perioade? Totul s-a construit pe această sociologie din perioada interbelică, când apar diferenţele ulterior în România?
Bogdan Bucur: Aşadar, studiile au fost făcute astfel încât să fie reprezentative pentru toate provinciile, avem studii desfăşurate atât în provinciile vechiului regat Moldova, Muntenia, Oltenia, Dobrogea, dar şi în provinciile alipite după 1918 şi aici este interesul foarte mare, în Transilvania, în Banat, în Crişana, în Maramureş, în Bucovina, în Basarabia. Şi aceea este inclusiv în Transnistria, în perioada 1941-1944, aflată sub ocupaţie militară antonesciană.

Virgiliu Hodorogea: Şi în sudul Dobrogei, în Bulgaria de astăzi?
Bogdan Bucur: Inclusiv. Sigur, în Cadrilater, în Dobrogea de sud. Ceea ce este uluitor sau ceea ce ar putea să uimească pe cititori constă în fatul că populaţia rurală din provinciile alipite aveau intenţia, aveau mintea de a face comparaţie între vechea ocârmuire imperială ţaristă în Basarabia austro-ungară, celelalte provincii şi noua administraţie românească pe care au considerat-o mai abuzivă şi mai slabă decât cea anterioară. Mai vreau să spun că românii care sunt investigaţi sociologic sunt români care au luptat în Primul Război Mondial, sunt urmaşii celor care au murit pe front, adică sunt oameni care au luptat cu credinţă pentru această ţară şi pentru unificarea ei naţională.
Deci nimeni nu trebuie să privească această carte ca şi când ar conţine urme sociale ale unor duşmani ai ţării sau ale unor oameni care au urât această ţară. Nu. Ele sunt urmele sociale, sunt nemulţumirile politice ale românilor din acea perioadă care erau români ca şi noi astăzi, oameni obişnuiţi, care au crezut în această ţară şi care au luptat pentru ea, pentru ei şi pentru urmaşii lor.
Aşadar, nemulţumirile lor politice erau justificate.
Unde este legătura cu prezentul?
Păi este acolo că trebuie să interpretăm istoria naţională şi trebuie să înţelegem guvernarea, trebuie să avem puterea de a o privi şi prin intermediul celor care sunt guvernaţi.
Nu este corect să privim România doar dinspre Bucureşti spre ţară, şi trebuie să încercăm şi invers, dinspre mediul rural spre Bucureşti.
România interbelică este foarte frumoasă şi atrăgătoare, interesantă, dacă o priveşti dinspre Calea Victoriei, dacă o priveşti dinspre restaurantul Casa Capşa.
Dacă o priveşti din centrul Bucureştiului, dinspre Piaţa Universităţii, sigur că România poate fi foarte frumoasă în perioada interbelică, dar dacă e privită dinspre zona rurală s-ar putea să nu mai fie frumoasă.
Această carte tratează cu obiectivitate şi cu date.
S-ar putea să rămâi neplăcut impresionat de starea de sănătate a populaţiei şi am tratat acest lucru şi am făcut trimiteri inclusiv la două dintre articolele mele precedente subsumabile unor preocupări de tipul sociologia alimentaţiei şi sociologia medicală care se găsesc pe platformele ResearchGate şi academia.edu unde sunt încărcate şi pe care le-am citat în această carte, s-ar putea să rămâi neplăcut impresionat de faptul că aproape jumătate dintre copiii României erau subnutriţi şi subdezvoltaţi din punct de vedere fizic pentru vârsta pe care o aveau, s-ar putea să rămâi neplăcut impresionat când vei constata faptul că zeci de procente din populaţia unui stat avea diferite tipuri de boli, inclusiv dintr-acestea transmisibile sexual şi diferite tipuri de epidemii grave, în fiecare sat sunt 10-15 copii, oricum un număr important, născuţi bolnavi. Deci satul românesc este un sat bolnav, sărac, nefericit.
Este o altă perspectivă asupra satului românesc decât cea idilică pe care o aveau intelectualii de la Bucureşti şi cred că această privire realistă, a privi cu realism către nemulţumirile oamenilor este o perspectivă sănătoasă.
Cu alte cuvinte, am spus lucrul acesta şi cred în el, nu putem să construim o Românie a viitorului, o Românie serioasă dacă noi avem o privire idilică şi romanţată asupra trecutului. Când noi avem o privire de basm asupra trecutului, într-un basm trăim şi în viitor.

Virgiliu Hodorogea: Domnule Bogdan Bucur vă mulţumesc foarte mult pentru acest volum şi pentru această prezentare la Gaudeamus 2019, într-adevăr poate fi un volum care să ne trezească din această poveste în care trăim în acest moment pentru că avem şi povestea alegerilor care o să ţină 3 zile şi ne-am trezit că de fapt nu participă mai mult de 10% din totalul conaţionalii noştri care se află în străinătate şi tot felul de astfel de basme care se continuă şi în ziua de astăzi.
Bogdan Bucur: Cartea vizează doar România interbelică, dar este un instrument extrem de util şi de comparaţie pentru că am spus-o foarte clar în partea de final a cărţii - nouă nu ne-a fost niciodată mai bine decât ne este astăzi.
România astăzi traversează cea mai bună perioadă din întreaga istorie naţională.
România astăzi are cele mai bune garanţii de securitate pe care le-a avut vreodată.
România astăzi face parte integrant din Uniunea Europeană, din spaţiul politic occidental.

Nu a fost niciodată în istorie aşa ceva.
România astăzi, mai mult decât atât, a ajuns să deţină preşedinţia Consiliului Uniunii Europene, deci să conducă spaţiul politic integrat european - chiar şi pentru 6 luni - ceea ce nu s-a mai întâmplat niciodată în istorie, evident.

Deci astăzi, România la toţi indicatorii după care noi măsurăm performanţa politică este mai bine ca niciodată. Adică invit pe cei care urmăresc jurnalul dumneavoastră la optimism moderat. Cuvântul puternic este optimism.
Să fim nemulţumiţi în eter şi a la longue, astăzi lucrurile merg cu mult mai bine şi trebuie să înţelegem cauza pentru care sigur că există unele rămâneri în urmă, este indiscutabil, dar astăzi ne este mai bine ca niciodată.

Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc foarte mult pentru interviu.
Bogdan Bucur: Cu drag.


Accesati si Link-ul:
"Este o situație perfectibilă, desigur, dar nu ne-a fost nicodată mai bine ca acum"