Revista Presei de Carte -
REUNIREA - Dan Dungaciu si Petrisor Peiu
Lansarea volumului la GAUDEAMUS 2017
REUNIREA

Autori: Dan Dungaciu şi Petrişor Peiu






“REUNIREA
...
posibil pe modelul?...”
Interviu cu Dan Dungaciu
realizat de Virgiliu Hodorogea


Virgiliu Hodorogea: Domnul profesor Dan Dungaciu are deosebita amabilitatea să ne prezinte câteva cuvinte despre ultima sa carte, “REUNIREA”, scrisă împreună cu domnul Petişor Peiu, o lucrare care este aproape de sufletul tuturor românilor, pentru că ne vorbeşte despre UNIREA / REUNIREA cu Basarabia. Am fost prezent la această lansare ceva mai devreme şi am avut parte chiar şi de o enumerare contabilă, despre câţi Români am fost înainte de Marea Unire, câţi am fost după, diverse costuri şi aşa mai departe...
Dar aş vrea să începem cu partea de suflet a Românilor - despre Românii rămaşi dincolo de Prut, pentru că nu doresc deloc să începem această discuţie vorbind despre costuri sau oportunităţi, ci de sufletul românesc...

Dan Dungaciu: Este firesc să începem aşa. Problema nu se pune că această dimensiune, a sufletului românesc, va fi vreodată eludată din discuţie pentru că de aici se începe totul. Dacă nu există această angajare emoţională, sufletească, acest unison al inimilor, sigur că nimic nu se poate construi şi nu are nicio justificare. Dacă am elimina dimensiunea emoţională, afectivă, identitară, atunci mai bine ne-am uni cu o provincie din Ungaria sau din Serbia pentru că ar fi mai avantajos economic sau Republica Moldova s-ar uni cu Franţa sau cu America pentru că este mai bogată decât România.
Evident că de aici trebuie pornit totul.
Pe baza acestei afectivităţi comune care sper că va avea o masă critică din ce în ce mai substanţială, am încercat să facem această carte, anumite analize tehnice, despre cum această emoţionalitate poate fi pusă în act sau ce efecte va avea această punere în act a emoţionalităţii probasarabene sau prounioniste.
Şi aceasta este explicaţia pentru care există multe cifre, multe date, multe analize, multe statistici, multe sondaje, o interpretare rece, fără patimă, fără patos, pentru că am personal convingerea că tot ce s-a întâmplat cu podurile de flori este un lucru absolut remarcabil.
Am cunoscut, trebuie să spun cu emoţie, pe toţi cei care au participat dintre cei mai impozanţi reprezentanţi de acolo. Deci, acesta este un lucru absolut fabulos, dar ar fi meritat concretizat şi atunci, dar în momentul acesta starea de spirit a populaţiei dacă vreţi şi nevoile, dar şi agenda, presiunile şi eşecurile sunt de aşa natură încât probabil este nevoie de alte tipuri de discursuri.
Podurile de flori au fost expresia care ar trebui să fie de fiecare dată lăudată după părerea mea şi privită cu admiraţie, expresia acelor vremuri, acelor timpuri fără însă să se împlinească. Asta nu înseamnă că le repudiem, dar avem sentimentul şi am sentimentul acut că atăzi lucrurile au intrat într-un alt tip de logică pe care trebuie să ne străduim noi, cei care scriem cărţi, s-o înţelegem şi s-o facem comprehensibilă pentru cei care citesc aceste cărţi.


Virgiliu Hodorogea: În aceşti 27 de ani sau unii au spus doar 25 de ani, nu ştiu de ce au început numărătoarea cu anul 1992, dar s-ar părea că există nişte motivaţii geopolitice pentru care au numărat doar din 1992, probabil că atunci parcă a fost un puci, toată povestea aceasta ne-ar fi favorizat probabil în 1992, dar lăsând totuşi la o parte datele foarte exacte, să spunem că este un sfert de secol în care românii au continuat să-i considere români pe cei de dincolo de Prut, acest lucru este important şi aş vrea acum să începem acum o paralelă cu reunificarea Germaniei pentru că până la urmă singura comparaţie apropiată ca moment istoric este ultima reunificare a Germaniei. Care este părerea dumneavoastră despre reunificarea Germaniei şi posibila reunificare/REUNIRE a României?



Dan Dungaciu: Orice analiză riguroasă a discuţiei despre reunificare în cazul României şi Republicii Moldova trebuie să ia în considerare modelele care există. Ori sunt două modele practic, dincolo de modelul Uniri din 1918 în care România s-a întregit după Primul Război Mondial în 3 etape (27 martie cu Basarabia, 15 noiembrie cu Bucovina, 1 decembrie cu Transilvania), iar atunci Basarabia s-a incorporat în Regatul România, s-a unit cu Patria Mamă datorită ruperii Imperiului Ţarist.
Revenind la MODELELE internaţionale de UNIRE/unificare economică aceastea sunt cel al Germaniei şi cel al Coreei.


Virgiliu Hodorogea: Şi aţi prezentat mai devreme împreună cu domnul Petrişor Peiu faptul că ne-a costat 3 PIB-uri la vremea respectivă Unirea cu Basarabia.
Dan Dungaciu: Da. Deci a fost un efort financiar extrem pe care numai cine nu-l cunoaşte sau nu vrea să-l vadă nu îl admite ca un efort uriaş din partea Bucureştiului pentru a aduce Basarabia la un nivel acceptabil, comparabil cu nivelul pe care îl avea la vremea respectivă din punct de vedere economic vechiul Regat sau Transilvania sau Banatul, regiuni mult mai bogate înainte de reunificare decât Basarabia.
Deci pe lângă acel model, pe lângă acea analiză, pe care probail că urmează să o facem într-o carte separată mai detaliat, există posibilul model Coreean, coreeni analizează reunificarea într-un institut special.
Şi există deja experienţa Reunificării Germaniei, model care ne oferă câteva linii de analiză şi de înţelegere foarte concrete, care a fost relaţia dintre cele două state înainte de 1989, desecretizarea unor documente ale poliţiei secrete R.D. Germane - Stasi care ne indică astăzi că de fapt, la vremea respectivă în interiorul securităţii germane se discuta despre faptul că pentru viitoarea dezvoltare comună, decalajul economic este un motor important pentru reunificare, deci n-ar trebui să fim foarte surprinşi, s-a întâmplat şi la case mai mari ca să spun aşa.
Evident că aveau foarte puţine mecanisme în care să identifice inclusiv securitatea, indiferent cât de performantă era securitatea de atunci, nu avea mecanisme prin care să identifice care era starea de spirit emoţională a populaţiei, pe asta o detectai mai greu, puteai să-ţi dai seama că există o apetenţă economică faţă de RFG ceea ce era mai uşor de identificat.
Revenind, sigur că există şi o dimensiune, o componentă economică ceea ce am numit în carte “unionismul minţii” aşa cum există şi o dimensiune emoţională ceea ce am numit “unionismul inimii”. Cazul Germaniei este mult mai apropiat de cazul românesc pentru că decalajele de pildă dintre Coreea şi Coreea de Nord sunt de 1 la 20.
Ce ar mai fi de spus, dacă Coreea de Nord intră în componenţa Coreei de Sud, statul Coreea de Sud are de plătit un preţ enorm pentru a aduce Coreea de Nord la nivel de salarizare, pensii, venituri la un nivel acceptabil, comparabil cu Coreea de Sud.
Deci preţul este enorm.
În cazul Germaniei însă, diferenţa era de la 1 la 3. Germania a cheltuit mulţi bani pentru a compatibiliza, mai întâi Moneda - Marca Est cu Marca Vest.
Unificarea mărcii, care a fost 1 la 1, a fost un mecanism costisitor, dar eficace, iar cei care se grăbesc să vorbească despre costurile enorme ale RFG-ului la vremea respectivă, aş vrea doar să le reamintesc că niciodată până la Reunificare nu s-a întâmplat ca Germania să fie dominanta economică a Europei într-un mod atât de covârşitor. Înainte de Reunificarea Germană, erau diverse ţări care concurau pentru primul loc la nivel de putere economică în Europa. După Reunificare, după ce Germania şi-a revenit, ea pare că nu mai are niciun competitor in Europa.
Deci ideea că Gemania a plătit foarte mult ar trebui să fie compensată de observaţia că a plătit foarte mult, dar a şi câştigat foarte mult. Deci dacă este vorba să discutăm în termeni de business, nu te uiţi numai la ce pui într-o afacere ci şi ce câştigi.
Sigur că reunificările nu pot fi comparate cu nişte afaceri pentru că ele nu sunt doar nişte afaceri, dar este clar că Germania a ieşit câştigătoare din acest fapt.


Virgiliu Hodorogea: Domnule profesor credeţi că în această reunificare ar trebui să fie totuşi şi un interes major al UE, pentru că Românie este parte totuşi a UE acum.
Dan Dungaciu: Noi n-am făcut un manifest explicit pentru reunificare, nu este o discuţie politică. Pentru noi este important să înţelegem ce se petrece. Interesul UE nu trebuie să primeze, important în primul rând trebuie să fie interesul României.
Cred că înainte de a ne gândi la ce vor alţii să facă sau cum percep alţii, cred că ar trebui să ne uităm dacă există o masă critică, suficient de puternică, pe care dacă este suficient de puternică nu o va putea deturna nimeni. Preşedintele Iohannis spunea la un moment dat în timpul în care îşi prezenta proiectul de campanie electorală, proiectul prezidenţial, că dacă moldovenii vor dori, dacă moldovenii nu vor dori unirea, nimeni nu va putea să-i forţeze, iar dacă şi-o vor dori, nimeni nu va putea să-i oprească. Deci dacă există o componentă politică emoţională, suficient de puternică, majoritară în Republica Moldova, nu există niciun impediment de ordin internaţional ca aceste lucruri să nu se întâmple.
Sigur că UE poate să aibă anumite reticenţe, nişte reţineri, dar ea le are în momentul acesta pentru că vede că în Republica Moldova nu există o masă critică pentru aşa ceva. Şi atunci sigur că o forţare din partea României pe tema asta poate fi percepută eventual de UE ca un exces.


Virgiliu Hodorogea: Credeţi că până la urmă ceea ce a încercat să folosească Uniunea Sovietică împotriva acestei reunificări, gen mecanismul “limbii moldoveneşti”, dar şi-au dat seama bineînţeles că vor pierde pe el şi au renunţat, mecanismul Ştefan cel Mare cu care de asemenea şi-au dat seama că vor pierde pentru că Ştefan cel Mare este la fel de iubit şi în Romania Mare şi de românii de dincolo de Prut, credeţi că până la urmă factorul poziţiilor sociale pentru anumite personalităţi actuale ale Republicii Moldova ar putea să fie dăunătoare unei reunificări în sensul în care îşi simt oarecum periclitate poziţiile sociale anumite persoane.
Dan Dungaciu: Prima chestiune legată de Rusia. Într-o discutie relatată de cineva la o lansare, reamintită de cineva în timpul acestei lansări se spunea următorul lucru, Voronin într-o discuţie cu Putin, Putin spunea: ,,Dacă România ar dori Republica Moldova ar dispărea urgent de pe hartă,, şi Voronin a spus, ,,Ştiu,,.
Deci există conştiinţa clară a ruşilor ca în Republica Moldova trăiesc 85% - 90 % români, probabil că uneori nici ei nu reuşesc să îşi dea seama cum de mai reuşesc să fie atât de influenţi acolo când există doar 5,8 % populaţie rusească. Deci eu cred ca ruşii trăiesc într-o permanentă stupoare şi pentru ei reunificarea dintre România şi Republica Moldova nu ar fi o surpriză pentru că aşa cum ziariştii ruşi înainte de ‘89 , în anii ‘90 îl întrebau de fiecare dată pe preşedintele Snegur oriunde aterizau oriunde mergea când vă uniţi cu România aşa cum erau absolut convinşi că e o chestiune firească, cred că şi cei din ziua de astăzi sau celor din ziua de astăzi li s-ar părea la fel de firesc să se întâmple.
Am senzaţia ca mulţi dintre ei se întreabă cum se face că nu se întamplă şi cum se face că România, totuşi e atât de lipsită de interes şi de eficacitate în Republica Moldova că nu se petrece aşa ceva. În al doilea rând un răspuns este cel pe care l-aţi sugerat dumnevoastră - există un principal blocaj în Republica Moldova - aceia sunt politicienii din Republica Moldova, intelectualii publici din Republica Moldova pentru care o ReUnire cu România ar însemna sigur o pierdere de statut social.
O pierdere foarte masivă de statut social. Asta este o realitate pe care trebuie să o spunem cu tristeţe am discutat-o în carte, sigur că mai bine fruntaş la sat decât codaş la oraş gândesc mulţi dintre ei iar în numele unor avantaje ale unei categorii extrem de limitate problema reunificării nu se pune pe tapet şi asta este una dintre explicaţiile pentru care nu discutăm această tema cum credem noi că ar trebui să o discutăm.


Virgiliu Hodorogea: Şi dacă am înfiinţa aşa oarecum ad-hoc o formaţiune politică să îi spunem “un NUME generic” care să îi favorizeze, şi să intre mai uşor în parlamentul României, orice metodă SF, i-am putea spune “metoda politică”, credeţi că i-ar putea determina să devină mai apropiaţi de Parlamentul Romaniei iniţial?
Dan Dungaciu: Nu avem soluţii SF la chestia asta dar avem soluţii de tip 2005. Până în 2005 Republica Moldova nu a avut o apetenţă spre UE care să depăşească 50 % era undeva la 36-37 %. Când Voronin a venit la putere şi a declarat că scopul Republicii Moldova este integrarea în UE, aşa numita revoluţie orange din capul Preşendintelui Voronin lumea a ajuns la apetenţa pentru UE a crescut 50-55%. A cresut cu vreo 16-17% doar pentru că a spus-o cineva de la conducere.
Este foarte important, eu am convingerea, sociologic vorbind că dacă România va spune prin liderii de la Bucureşti sau de la Chişinău vor spune aceste lucruri, apetenţa populaţiei va creşte.
Populaţia însă este abilă, populaţie post sovietică care mă rog ştie foarte bine îşi cunoaşte de foarte multe ori locul istoric ca să zic aşa şi ea înţelege că nu e vorba despre unire prin urmare neavând perspective nici nu se angajeză pe asta.
Deci nu e vorba de politicieni care să spună e vorba de expunerea populaţiei de televiziunile româneşti care să treacă Prutul despre un soi de spaţiu comun ca arsenal comun care nu există un tip de educaţie indirectă şi doi mesaje politice că într-adevăr proiectul unionist este asumat de conducători.
Deocamdată populaţia de la Chişinau şi din Republica Moldova înţelege că nu e asumat la nivel politic la nivel de decizie şi atunci este reticientă.
Nu înseamnă că nu ar vrea, dacă proiectul unirii s-ar face nu ar ieşi să protesteze împotriva lui dar deocamdată nu se angajează în el pentru că populţia ştie că nu este un proiect asumat politic. Asta este toata chestiunea, suntem într-un cerc vicios.

Virgiliu Hodorogea: Şi atunci aşteptăm mai întâi televiziunile să treacă Prutul.
Dan Dungaciu: Aşteptam foarte multe lucruri să treacă Prutul. Din păcate şi asta poate să fie o concluzie măcar la 25 de ani aproape nimic consistent care să înşurubeze profund în economia şi în spaţiul mediatic din Republica Moldova nu a trecut Prutul. Asta trebuie să fie o consultare pentru politicieni din România pentru că eu cred că este de o gravitate extremă.


Virgiliu Hodorogea: Vă mulţumesc foarte mult.

Dan Dungaciu: Vă mulţumesc şi eu.






LINK - Interviu / Lansarea volumului in 2013:
Elelemente pentru o teorie a natiunii si a nationalismului


LINK - Interviu / Lansarea volumului in 2014:
ISTORIA prin ochii DIPLOMATULUI