Demonii puterii în democraţie
Autor: Oreste Teodorescu
Editura Nicol

Fragment din prezentarea susţinută de Oreste Teodorescu - Bookfest 2011



Oreste Teodorescu: Această carte a apărut ca o necesitate pe care am simţit-o după 17 ani de presă, cred că am observat de ceva timp cu toţii, dacă suntem atenţi, că din nefericire cea de-a IV-a putere într-un stat democratic, cea care ar fi trebuit să fie câinele de pază al acestei democraţii, s-a autocorupt sau s-a lăsat coruptă de alte centre de putere şi din principiu, în linii foarte mari, a încetat să mai fie un domeniu informativ, s-a transformat din păcate mai degrabă într-un domeniu dezinformativ şi chiar manipulator. Acum, aş vrea să încercăm să înţelegem împreună începutul evangheliei lui Ioan: “La început a fost cuvântul”. Cuvântul era Dumnezeu şi cuvântul este Dumnezeu, ceea ce înseamnă că noi ne-am născut, trăim şi vom face trecerea într-o altă dimensiune, într-un univers al cuvintelor, într-un univers al ideilor, deci în plină comunicare.
Manipularea este un viciu al comunicării. Unii dintre noi ar putea să se autosugestioneze crezând că există manipulare pozitivă.
Am auzit de foarte multe ori vorbindu-se despre manipularea pozitivă.

Aici un teoretician şi un exeget al fenomenului Mircea A. F., un rus care a reuşit să se smulgă din imperiul întunecat al sovietelor şi să emigreze undeva în lumea liberă, spune că NU există o manipulare pozitivă, există doar adevăr şi restul. Restul însemnând minciună, manipulare, dezinformare. Până la urmă hai să admitem că acest eter care se află între noi este un vector de informaţie.
Aşa cum undele radio circulă nestingherite prin acest eter şi dacă avem un emiţător undeva şi un receptor la câteva zeci de mii de kilometrii, informaţia ajunge în timp real acolo.
De când a apărut televiziunea, de când există internet, cred că este limpede pentru toată lumea că suntem într-un imperiu global al informaţiei. Putem avea acces în timp real la orice fel de sursă de informaţie care emite.
Ei bine, în acest spaţiu în care circulă undele radio, unde circulă hertzii, circulă lumina, de ce n-am admite că aici încap şi gândurile şi ideile?
Şi iată cum putem să definim ceea ce eu cuprind în cea de-a doua parte a cărţuliei, agresiunea infoenergetică sau psihotronică, care până la urmă poate fi numită foarte foarte simplu ca o acţiune a sufletului la distanţă. Noi am fost învăţaţi în doctrina materialist-dialectică greşit că suntem materie, suntem corpuri şi că ceea ce nu putem cuprinde, nu putem dimensiona, nu putem reproduce, nu există.
Dacă admitem că suntem corpuri cu suflet, ne complicăm un pic şi nu mai înţelegem. Însă hai să pornim de la premisa că suntem suflet în trup. Pentru că altminteri ar fi ca o plasmă minunată de vreo 24.000 roni, dar ce-ar fi plasma asta fără curent electric? Ce-ar fi plasma fără antenă?

Ce-ar fi orice neanimat, trupul neanimat nu înseamnă nimic. Trupul animat devine fiinţă. Suflu, suflet, ce primim noi prin El, de la Creatorul nostru? Acest suflu al vieţii, adică sufletul.
Şi mai primim ceva.
Primim libertate.
În afara libertăţii nu contează nimic pentru că doar în libertate noi ne putem alege să devenim ceea ce ne dorim să devenim. Din nefericire noi am început să devenim ceea ce-şi doresc alţii să devenim.

În universul acesta dual există două categorii de oameni din nefericire. Există oameni care ştiu şi există oamenii care nu ştiu. Oamenii care ştiu se împart la rândul lor în două categorii: oamenii care ştiu şi dau mai departe această cunoaştere, şi aici avem chiar mitul lui Prometeu care n-a sfârşit-o bine dând cunoaştere oamenilor.
De fapt, niciun binefăcător al umanităţii n-a sfârşit-o bine.
Hai să ne gândim la toţi. Hai să ne gândim la Socrate. Hai să ne gândim la Mântuitorul nostru Iisus Hristos care a venit să ne înveţe o cale de eliberare, să ieşim din imperiul sclavagismului în care ne-au băgat zeii, zeii nefiind altceva decât nişte entităţi care ştiu, dar care ştiu doar pentru ele, pentru că altminteri nu s-ar putea face diferenţierea între stăpânitori şi sclavi.

Există o piramidă de putere structurată cu mii de ani în urmă în care cei de la vârf cunosc şi îi direcţionează pe cei de la bază în jos fără să le mai dea cheile de acces la cunoaştere pentru că hai să ne amintim “căutaţi adevărul şi el vă va face liberi”.
Dacă suntem liberi putem să ne asociem, putem să ne disociem. Manipulatorul nu are nevoie de oameni liberi pentru că atunci, filtrându-ne prin propriul filtru al raţiunii noastre şi al raţionalului nostru informaţia, devenim puternici.
Întotdeauna s-a spus că informaţia înseamnă putere. Putem astfel chiar noi să ne imaginăm ceea ce înseamnă dezinformarea. Am încercat să cuprind cât pot de tehnic şi de simplu de citit, previzibil chiar pentru toată lumea, până şi pentru cei care nu sunt neapărat interesaţi de domeniul acesta al comunicării, să cuprind principalele predicate ale manipulării, dezinformării, am vorbit puţin despre propagandă, despre tipurile de propagandă, ca apoi, în partea a doua a cărţii, să mă ocup de ceea ce se numeşte în genere acţiuni psihoenergetice, psihotronice sau de agresiune infoenergetică.

M-am bazat pe o serie de documente desecretizate, aparţinând diferitelor armate din războiul rece, înainte de războiul rece şi cu precădere de arhivele desecretizate ale KGB-ului şi ale CIA-ului cuprinse între 1924-1978.
Există o bibliografie impresionantă în domeniu. Mi-au fost de un real folos cărţile scrise la noi, printre altele şi de Gen. Emil Străinu. Sigur că m-a incitat foarte mult scandalul “flăcării violet” şi a căderii în derizoriu a unui domeniu, şi aici mă refer la psihotronică, un domeniu pe care armatele lumii îl folosesc cel puţin de la Sun Tzu încoace.
Încercarea de a coborâ în derizoriu, de a sinonima psihotronica cu vrăjitoria face parte din arsenalul manipulării.
Cu cât acordăm mai puţină atenţie unui domeniu cu atât cei care se ocupă de respectivul domeniu sunt mai liniştiţi, pentru că noi nu vom pune întrebări. Există trei argumente pe care dacă le-am analiza foarte bine fiecare dintre noi n-am mai fi aşa de uşor victime ale manipulării. Există un argument raţional, există un argument afectiv şi există un argument revanşard sau instinctiv.
Ei bine manipularea este foarte interesantă, nu de ceea ce spune, pentru că aici nu ne interesează ceea ce spunem când manipulăm ci ne interesează cum spunem pentru a putea crea în victimele noastre senzaţia alegerii în deplină libertate.
Manipularea este întotdeauna subtilă, iar în regimurile totalitare nici măcar nu mai este nevoie de manipulare, ea poate fii înlocuită cu constrângerea. Cine nu este cu noi este împotriva noastră - este foarte simplu. Şi atunci de teamă ne supunem.
În schimb, în democraţie, democraţia fiind totuşi un tipar, nu-i ca un soft, ca un joc cu reguli unde există ca principiu de bază libertatea corporaţiilor, libertatea asociaţiilor şi chiar individuală. Democraţia anglo-saxonă priveşte individul ca pe un univers autonom cu obligaţii şi responsabilităţi. Şi există o egalitate între libertăţile şi responsabilităţile fiecărui individ.






Interviu cu Oreste Teodorescu
realizat de Virgiliu Hodorogea
cu ocazia lansării volumului
Demonii puterii în democraţie

în cadrul târgului de carte Bookfest 2011



Stăm de vorbă cu domnul Oreste Teodorescu la Bookfest 2011, într-un an parcă al manipulării s-ar părea, şi ca o oarecare presimţire pe care am avut-o înainte de Bookfest atunci când scriam în editorialul revistei noastre, punctând faptul că nu trebuie să ne lăsăm ancoraţi ci doar să lansăm nişte ancore la acest Bookfest. Aş vrea dacă doreşti, Oreste să continui tu acest comentariu care după ziua de ieri, când ai făcut un comentariu interesant la lansarea a două volume de carte la editura Rao, pentru “Omenirea secolului al XXI-lea şi Guvernul Mondial” şi “Sayonara. Confesiunile unui criminalist”, iată că astăzi ai venit cu acest volum al tău, “Demonii puterii în democraţie”, care certifică încă odată pericolul actual care ne pândeşte în societatea românească şi nu numai, aş putea spune chiar în societatea globalizată.
Oreste Teodorescu: Dacă îmi permiţi o scurtă rectificare, eu nu cred că anul 2011 este mai manipulator decât ceilalţi ani, ci în anul 2011 am început şi noi să ne trezim. Noi suntem victimele unei manipulări de mii de ani. Toate religiile, până la urmă, toţi maeştrii spirituali, toate avatarurile pe care s-au întrupat aici pentru a ne elibera spun acelaşi lucru: căutaţi adevărul şi el vă va face liberi.
Ceea ce înseamnă că în afara adevărului noi nu suntem liberi, adică suntem condiţionaţi, suntem sclavii iluziei, minciunilor şi a diferitelor centre de putere care în loc să ne dea calea de a ne reîntoarce într-o dimensiune şi într-o lume pe care am părăsit-o cândva, ne ţin şi ne controlează pentru a nu ieşi din acestă nefericită castă a sclavilor.
Unii dintre noi sunt stăpânitorii lumii, ceilalţi, din păcate, sunt sclavii acestor stăpânitori. Sfântul Apostol Pavel, în Epistolele sale, se îndreaptă împotriva acestor stăpânitori şi o şi spune negru pe alb fără nicio puţinţă de tăgadă: singura cale de a ieşi din acest imperiu al iluziei şi al minciunii este iubirea lui Dumnezeu şi a semenilor noştrii. Acestea sunt singurele acte care ne pot elibera. Altminteri rămânem prizonierii unui sistem pe care budiştii îl numesc “Roata Vieţii” sau “Samsara”, adică permanentul raport cauză-efect. Noi trebuie să ieşim din acest raport cauză-efect, iar această ieşire se numeşte în creştinism Mântuire.


Ai adus în discuţie budismul. Crezi că actualul moment se află totuşi sub o influenţă foarte puternică a ceea ce se întâmplă în Asia? Poate şi China, care a devenit superputere în clipa de faţă, acţionând practic de la egal la egal cu SUA, face să se simtă ceva, o influenţă, care ar veni mai puternic din Asia?
Oreste Teodorescu: Este interesant. Într-adevăr China se află pe acelaşi nivel de putere cu S.U.A. cu o diferenţă uriaşă.
Puterea S.U.A. vine din cucerirea spaţiilor exterioare Statelor Unite, şi aici avem doctrina Monroe de după război, pe când chinezii au devenit o hiperputere sau superputere fără să-şi părăsească graniţele din punct de vedere militar.
China a ales o altă metodă de a cucerii lumea care s-a dovedit pe termen lung mai eficientă decât războiul sau decât industria armamentului sau a tehnologiilor de control militar al spaţiului, şi anume - forţa de muncă.
Dacă vorbim de o posibilă ameninţare a rasei galbene, cred că nu ne vom confrunta cu un conflict armat ci mai degrabă cu un război economic.


Cu un război economic şi poate chiar unul spiritual crezi că va urca şi în plan spiritual Asia? Pare totuşi că regimul comunist a redus la maxim în China factorul spiritual.
Oreste Teodorescu: Nu. Să ştiţi că spre deosebire de comunismul sovietic, comunismul lui Mao sau comunismul chinez nu s-a îndreptat împotriva templelor sau împotriva centrelor spirituale. În munţii Mudan sunt celebrele mănăstiri Shaolin care au rămas neatinse de regimul comunist, dar este adevărat că s-a interzis comunicarea între călugări şi civili, enoriaşi cum i-am numi noi. Sigur, orice sistem totalitar se teme de calea de eliberare spirituală.

Un comentariu incredibil din ultima perioadă în presa internaţională constă în faptul că regimul chinez, lipsit de credinţă, de religie, de budismul lor, s-ar părea că a dus totuşi la nişte dezastre, de exemplu dacă ar fi să ne referim la tot ceea ce China contraface în clipa de faţă în privinţa medicamentelor fără nici un fel de remuşcări pentru cei a căror sănătate este afectată.
Oreste Teodorescu: Nu. Hai să ne înţelegem, în China industria farmaceutică este foarte serioasă. Tot în China există nişte companii care piratează. Piratarea produselor nu mereu este făcută de Guvernul chinez. De cele mai multe ori este făcută de Triade sau de caracterul infracţional al Chinei, dacă vrei, ca peste tot în lume.
Am să-ţi dau un exemplu pe care-l ştiu la rândul meu de la un specialist în medicină tradiţională chineză - despre Gingseng. Este cel mai cunoscut în România. Însă este o escrocherie la mijloc pentru că orice specialist îţi va spune că pentru un adult de 65-80Kg este nevoie de 6mg/zi pentru ca Ginsengul să aibă efect. Concentraţia maximă la o pastilă care se vinde la noi are 1mg, deci trebuie să iei 6 pastile de Gingseng pe zi. Companiile chineze vând cutii cu 1000 de pastile la un preţ accesibil, în timp ce la noi sunt 60, maxim 100 de pastile la o cutie la un preţ de 10-15 ori mai mare.
Trageţi singuri concluzia.



www.eusunt.ro