O tribună captivantă Televiziune, ideologie, societate
în România socialistă (1965-1983)


Interviu cu Alexandru Matei
realizat de Virgiliu Hodorogea la Institutul Francez

“Nu-i vorba de emisiuni care se numesc tabloide, este vorba de emisiuni al căror mesaj este nociv, dar a căror realizare tehnică este bună.
Nu o să dau nume acum.
Urmează să citiţi volumul şi să vedeţi despre cine este vorba şi pe cine pun în antiteză cu doamna Carmen Dumitrescu”.







Suntem la prezentarea de carte a domnului Alexandru Matei, “O tribună captivantă”, care a avut loc la Institutul Francez, la doar o săptămână după Gaudeamus 2013, o carte care nu a mai prins Gaudeamus 2013, dar care este o carte deosebită a cărei prefaţă este scrisă de domnul Adrian Cioroianu şi am să-l rog pe autor să ne spună câteva cuvinte despre acest volum care nu ar trebui să lipsească din bibliotecile românilor pentru că ne prezintă TVR-ul, aşa cum a fost el începând cu 1965 până 1989 şi aşteptăm poate şi o a doua ediţie, adăugită, cu TVR-ul după ’90.
Alexandru Matei: Vă mulţumesc pentru interviu şi îmi pare bine să spun cititorilor faptul că acest volum a întenţionat să facă atât istoria Televiziunii Române ca televiziune de stat, la care se dădeau singurele imagini oficiale din realitatea societăţii româneşti a perioadei socialiste pe de-o parte, iar pe de altă parte prin această carte am vrut să vorbesc dintr-o altă perspectivă despre istoria pe care mulţi dintre noi am trăit-o, dar pe care alţii dintre noi nu o cunosc pentru că nu au apucat-o şi este important ca prin intermediul emisiunilor pe care eu le discut aici şi care sunt mai ales emisiuni social-educative, să redau o imagine a discursului cultural şi a societăţii româneşti în fond, aşa cum a fost ea în timpul regimului Ceauşescu.

Care au fost principalele emisiuni educative pe care le-aţi avut în atenţie, în “Reflector” ca să folosesc un termen deja consacrat în TVR, şi folosit în această carte?
Alexandru Matei: Iniţial voiam să lucrez doar pe Telejurnal, dar acest lucru nu s-a putut pentru că majoritatea nu mai există, fiind filmate life. Emisiunile social-educative apar la sfârştul anilor ’60 şi ele sunt cum bine aţi spus de exemplu despre “Reflectorul” care apare după 1967 şi dispare la începutul anilor ’80, după aceea “Transfocator” şi “Anchetele TVR” care cu o frecvenţă săptămânală constituie de multe ori evenimente ale săptămânii la televizor. Acestea sunt emisiuni social-educative, sunt mai degrabă emisiuni sociale, educative în măsura în care prin intermediul lor se făcea educaţie cetăţenească şi apoi educaţie ideologică de pe la mijlocul anilor ’70.

Cineva a citit astăzi la această prezentare un fragment inedit dintr-o discuţie a Preşedintelui Nicolae Ceauşescu în care acesta spunea că TVR-ul nu trebuie să facă cultură, că de fapt cultura se face în teatre, se face în sălile de spectacole, iar televiziunea în special în toate ţările transmite mai mult emisiuni sportive. Cum puteţi comenta acest scurt discurs al Preşedintelui Nicolae Ceauşescu pe care l-aţi selectat în paginile cărţii?
Alexandru Matei: Este vorba despre o discuţie pe care o relatează în cartea dânsului, fostul ministru de externe Ştefan Andrei, în memoriile pe care le-a publicat dânsul în 2011. Este prezentată o discuţie informală cu Ceauşescu.
Într-adevăr, Ceauşescu îşi dădea seama la începutul anilor ’80, iar la mijlocul anilor ’80 cu tât mai mult, că televiziunea nu poate să mobilizeze masele aşa cum îşi închipuia el în anii ’60, de aceea probabil că şi renunţă treptat la a-i acorda importanţă acestui mijloc de mobilizare şi de propagandă.
Ideile lui Ceauşescu semănau în esenţă cu ideile pe care le propagau adepţii şcolii de la Frankfurt, în sensul în care toţi vedeau în televiziune un operator cultural de masă care nu este în stare să formeze conştiinţe, cu toate că misiunea televiziunii, la nivelul declaraţiilor oficiale, rămâne aceasta. Deci, televiziunea este chemată să formeze conştiinţe, dar audienţele spun că de fapt emisiunile cele mai vizionate sunt cele de divertisment, cele sportive, dar mai erau şi filmele americane în special şi câteodată varietăţile.

Ar trebui să includeţi şi un capitol în cazul acesta legat şi de domnul Cristian Ţopescu, aşa cred.
Alexandru Matei: Dacă m-aş fi ocupat de emisiunile de sport, desigur că aş fi făcut acest lucru. Eu m-am limitat la emisiunile social-educative şi la locul lor într-un cadru mai larg al programului.

Am să vă rog să comentaţi puţin reacţiile de astăzi ale doamnei Carmen Dumitrescu, de la TVR care a fost şi dânsa prezentă la această lansare de carte şi care a avut în final cuvinte de laudă pentru cartea dumneavoastră, dar care a avut şi câteva obiecţii legate de cum aţi prezentat persoana dânsei în carte şi aceste comentarii au fost “sarea şi piperul” acestei seri.
Alexandru Matei: A fost ideea mea s-o invit. O apreciez cel mai mult dintre toţi cei care au rămas în viaţă din redacţia social-educativă a TVR. Este drept că am evitat în această carte să mă refer foarte mult la persoane. Dacă aş fi făcut-o în mod sigur controversele ar fi fost mult mai multe, obiecţiile ar fi fost mult mai multe. Am încercat să nu o fac, să nu mă refer la foarte multe personalităţi, dar personalităţile despre care vorbesc au fost alese în funcţie de emisiunile pe care le-am văzut. Există personaje pozitive şi există personaje negative în televiziune, dar ceea ce mi se pare important este că eu consider o emisiune de televiziune reuşită atunci când ea, mai ales în condiţiile ideologice şi politice ale regimului Ceauşescu, adună audienţă. Este drept că pot fi emisiuni condamnabile din punct de vedere moral, dar care sunt vizionate. Nu-i vorba de emisiuni care se numesc tabloide, este vorba de emisiuni al căror mesaj este nociv, dar a căror realizare tehnică este bună. Nu o să dau nume acum. Urmează să citiţi volumul şi să vedeţi despre cine este vorba şi pe cine pun în antiteză cu doamna Carmen Dumitrescu.



A fost o lansare de carte absolut inedită şi prin prezenţa istoricului Adrian Cioroianu, care am înţeles că semnează şi prefaţa acestui volum.

Alexandru Matei: Îi mulţumesc mult. Am citit un studiu al dânsului despre Oficiul de Studii şi Sondaje al Televiziunii în 2010. M-am dus la dânsul şi am vorbit deschis. El m-a sfătuit să continui acest proiect şi mi-a spus atunci că rezultatul final ar vrea mult să-l publice în colecţia dânsului ceea ce s-a şi întâmplat în final. El este unul dintre naşii acestei cărţi.

Vă mulţumesc foarte mult pentru interviu.
Alexandru Matei: Vă mulţumesc şi eu.